Revista Familia este o instituţie culturală înfiinţată de Iosif Vulcan, la Budapesta, în 1865, având drept program răspândirea culturii române în Transilvania şi cultivarea limbii şi a conştiinţei naţionale. Ea a fost, în urma dispariţiei Foii pentru minte, inimă şi literatură a lui George Bariţiu, cea mai însemnată revistă românească din Ungaria în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, devenind, în scurt timp, o tribună a întregii literaturi româneşti, o emblemă a identităţii culturale naţionale.
Fondatorul ei, Iosif Vulcan (31 martie 1841, Holod, Bihor – 8 septembrie 1907, Oradea), publicist și scriitor român, animator cultural, membru al Academiei Române, şi-a dedicat întreaga viaţă editării revistei – uneori chiar cu sacrificii materiale.
Înfiinţată în 1865, la Budapesta, revista purta pe frontispiciu subtitlul „foaie enciclopedică şi beletristică cu ilustraţiuni”, programul ei nefiind pur literar, ci şi social, adresându-se fiecărei familii româneşti în parte, dar şi familiei mai mari a naţiunii. Numărul de probă a apărut la 1/13 mai, iar numărul 1 la 5/17 iunie. În 1880, redacţia revistei Familia se mută la Oradea, locul în care va continua să apară – cu unele întreruperi – până în zilele noastre.
Prima serie a revistei Familia, cea de sub conducerea lui Iosif Vulcan, este un caz unic în analele publicisticii româneşti, prin longevitatea ei de patru decenii. La renumele său a contribuit în mod esenţial şi faptul că, în numărul 6 al revistei, apărut la 25 februarie/9 martie 1866, a debutat Mihai Eminescu, cu poezia De-aş avea…
În februarie 1866, Iosif Vulcan a primit de la Cernăuți o scrisoare însoțită de mai multe poezii, semnate de Mihail Eminovici. Redactorul Familiei a ales dintre ele poezia „De-aș avea”, pe care a publicat-o însoţiţă de o notă redacţională: „Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trimise nouă, ne-a surprins plăcut.” Vulcan este şi „nașul literar” al celui mai important poet român, schimbându-i numele din Eminovici în Eminescu. Familia va publica multe alte poeme ale lui Eminescu (O călărire în zori, La Heliade, Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Junii corupţi), dedicându-i poetului, la moartea acestuia, un întreg număr – cel din 7 iulie 1889.
Mai puţin cunoscut este faptul că tot în revista Familia a debutat şi George Coşbuc, în 1884, sub pseudonimul „Boşcu”, cu poezia Aş vrea să fiu…, o traducere a unui poem al poetului maghiar Petőfi Sándor.
Alături de Eminescu şi Coşbuc, revista a contribuit şi la impunerea altor scriitori importanţi, ca Octavian Goga şi Emil Isac. Printre colaboratorii de prestigiu ai revistei s-au numărat Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aron şi Nicolae Densuşianu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuţă, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Ştefan O. Iosif şi alţii.
Revista a cunoscut de-a lungul timpului cinci serii:
- Seria I :1865-1906 (sub conducerea lui Iosif Vulcan);
- Seria a II-a : 1926-1929 (M.G. Samarineanu);
- Seria a III-a: 1934-1940 (M.G. Samarineanu);
- Seria a IV-a: 1941-1944 (M.G. Samarineanu);
- Seria a V-a: a pornit în 1965, cu ocazia centenarului (sub conducerea lui Alexandru Andriţoiu, iar din 1990 a lui Ioan Moldovan).
Indiferent de serie, în paginile Familiei au fost publicaţi cei mai importanţi scriitori români, revista fiind considerată una dintre cele mai valoroase publicaţii culturale româneşti.
În anul 1965, cu prilejul organizării festivităților de aniversare a unui veac de la apariție, a fost lansată seria a V-a a revistei. În acelaşi timp, a fost inaugurat Muzeul memorial „Iosif Vulcan”, în centrul orașului, în parcul din apropiere aflându-se şi statuia cărturarului.
Începând cu 1991, revista organizează în fiecare an Zilele Revistei Familia, cu participarea unor scriitori din întreaga ţară – adevărate sărbători ale culturii, în cadrul cărora se acordă şi Premiile Revistei Familia.
