Poeme

Planeta cu bebeluși și litchi

Dulceața fructelor de litchi, arbori tropicali originari
din sudul Chinei. Veșnic verzi, înalți cât un bloc cu 4 etaje.
Te-am lăsat azi cu tatăl tău câteva ore.
La întoarcere, ai sărit direct în brațele mele.

Lună plină

Uite, e lună plină, îmi spui din cealaltă cameră.
Vino să vezi! Cu Lucas în brațe, tâgâdâm-tâgâdâm,
ajung în pas voios la fereastră. Miere și foc,
luna pare o jucărie nouă.

Perfect days

Am ascultat Lou Reed, după filmul de aseară al lui Wim Wenders.
Cu sonorul la maximum – Velvet Underground, apoi Brahms și Patti Smith.
Mi-am amintit de Redondo Beach și de surferii californieni, de valurile Pacificului,
Atât de reci, de lumea în care aș fi putut trăi. Dar acum sunt aici,
Pe covorul din sufragerie, curățând băluțele lui Lucas.

Râdem toți trei și ne tăvălim pe covorul persan,
greblând cu degetele scamele din covor.

Morcov, cartof dulce & ardei

Prânzul cel mai gustos din lume: la început, o înghițitură,
apoi, două, apoi, trei. Azi, la tine în brațe, Lucas a hăpăit
20 de lingurițe. După revenirea la București, a refuzat o vreme
să mai mănânce. Ne intrăm în ritm. Ca într-o săptămână, două
să ne ieșim din ritm. Ți-am tot spus că Lucas are nevoie de rutină.
Curăț morcovul, coaja tare a cartofului dulce, spăl din nou
legumele și le tai rondele. Mecanic aproape, dau drumul
la robot, iar Béaba începe să toarcă pentru vreo 20 de minute.
Lucas se răsucește pe salteaua lui, motocind un balon colorat.

La pas prin Pădurea Babarag

Primăvara, bujorii din Pădurea Babadag falsifică etajele vegetației alpine.
În ultimii treizeci de ani, i-am văzut numai în ilustrate.
La pas prin Pădurea Babadag, o nouă generație caută din priviri vipera cu corn.

Shopping

Am făcut piața. Prune deshidratate, afine, struguri albi, câteva mere.
Și neapărat o floare în ghiveci: o zambilă, poate ghiocei sau vreo plantă
aromatică, nepeta sau Caryopteris. Iernile bucureștene erau mai geroase
acum 15–20 de ani. Acum ne speriem de câteva zile de moină.
Mai problematică este oprirea căldurii și a apei în plină iarnă.

La grindă

Moșica Dorina a pus lângă covrigii plămădiți de ea nuci și fructe, a înfipt monedele de alamă
în aluatul cu susan – one penny, twenty pence, 50 de bani. A lăsat alături de boabele de grâu
și de porumb un mesaj pentru Lucas și unul pentru Eric. Am aflat prea târziu de singurătatea ei
prea puțin zgomotoasă. Așa că tata l-a dat la grindă pe Lucas. A pus pe pragul ușii două obiecte
de metal, apoi a rostit cuvintele notate de Dorina pe o bucată de hârtie. Păstrez și cuvintele,
și monedele, și câteva poze, făcute în prag de Buni-Buni. Grăunțele de porumb și de grâu le-am dat
câteva zile mai târziu la păsările cerului. Lucas se rostogolește pe salteaua albastră. Îi citesc în
fiecare zi. Îi place să ronțăie colțurile paginilor și să atingă ilustrațiile.

Anul iepurelui de apă neagră

Lucas boy, din iunie încoace ai cunoscut cele
zece mii de gângureli la puterea a zecea,
cele două sute patruzeci de mii șase sute
nouăzeci și nouă perioadă nouă de pârțuri,
cele mai explozive râsete, gropițe în obraji,
plânsete cu sughițuri, dureri de gingii &
fericiri alien.

(Textele de față fac parte dintr-un proiect poetic guvernat de tema maternității și a copilăriei, intitulat Cartea lui Lucas.)