Deși la prima vedere donarea de cărți către bibliotecile rurale poate părea un gest nobil, realitatea e puțin diferită. În primul rând, calitatea fizică a cărților donate lasă deseori de dorit. Bibliotecile primesc cărți pentru copii care nu sunt neapărat niște resurse utile, ci mai degrabă poveri ale trecutului: volume îngălbenite, cu pagini rupte sau cu conținut depășit. De multe ori, aceste cărți sunt recuperate din poduri prăfuite sau pivnițe umede și nu alese cu gândul la nevoile actuale ale copiilor. În esență, fiecare carte donată ar trebui să fie o resursă cu adevărat valoroasă pentru un copil, nu doar o modalitate de a elibera rafturile donatorului.
Problemele nu se opresc la starea fizică. Conținutul lor reflectă de multe ori realități sociale depășite care pur și simplu nu-i atrag spre lectură pe potențialii cititori. Limbajul arhaic și referințele culturale învechite fac ca textele să fie greu accesibile pentru copii, care trăiesc într-o lume fundamental diferită de cea descrisă în aceste cărți. Un aspect adesea trecut cu vederea este și relevanța tematică. Copiii din mediul rural au nevoie de cărți care să le ofere instrumente pentru a înțelege lumea contemporană. Ei au nevoie de povești care să abordeze provocările actuale, să promoveze gândirea critică și să prezinte modele adaptate realității în care trăiesc.
O soluție eficientă ar fi redirecționarea eforturilor spre achiziționarea de cărți noi, care să fie potrivite pentru vremurile și generațiile actuale. Inițiative precum parteneriatele cu editurile, programele de sponsorizare sau campaniile de crowdfunding, când sunt bine organizate, pot ajuta la îmbunătățirea colecțiilor bibliotecilor rurale. Dar în loc să ne bazăm pe donații aleatorii, ar trebui să dezvoltăm strategii naționale de îmbogățire a fondului de carte din bibliotecile de la țară, lucru care în contextul actual pare de-a dreptul o utopie. De asemenea, organizarea de evenimente culturale și ateliere de lectură poate transforma biblioteca într-un spațiu viu, atractiv pentru tineri, doar că toate aceste acțiuni costă. O finanțare constantă și o strategie coerentă din partea autorităților ar putea face dintr-o bibliotecă prăfuită, ignorată de comunitate, un centru cultural activ, care să inspire tinerii să descopere plăcerea lecturii. Toate aceste inițiative necesită însă nu doar finanțare, ci și voință politică și o înțelegere mai profundă a importanței educației culturale în zonele rurale.
***
Și pentru că se duce o luptă strânsă între cei care recomandă cărțile copilăriei noastre copiilor de azi și cei care luptă pentru o literatură nouă, o să iau azi partea Diavolului și o să recomand un roman clasic care m-a încântat acum foarte mulți ani: Un yankeu la curtea regelui Arthur, de Mark Twain.
Imaginați-vă că v-ați trezi brusc în Anglia medievală, înarmați doar cu inteligența și cunoștințele voastre din prezent. Cam așa i se întâmplă lui Hank Morgan, un priceput meșter din Connecticut, care, după o puternică lovitură la cap, se trezește transportat în anul 528, direct la curtea legendarului rege Arthur. Dintr-o lume a revoluției industriale și a invențiilor moderne, Hank aterizează într-un univers guvernat de magie, cavaleri și un cod al onoarei pe cât de romantic, pe atât de crud și lipsit de logică.
Mark Twain împletește cu măiestrie comedia, satira și aventura într-o poveste care rămâne surprinzător de actuală. Prin ochii lui Hank, descoperim o lume fascinantă, populată de cavaleri în armuri strălucitoare, vrăjitori misterioși și domnițe în turnuri, dar și de superstiție, inegalitate și abuzuri de putere. Înzestrat cu ingeniozitate și o doză sănătoasă de scepticism, protagonistul nostru decide că e de datoria lui să „modernizeze” regatul. Astfel, folosește cunoștințele sale despre tehnologie pentru a introduce inovații spectaculoase – de la ziare și școli publice până la biciclete, telefoane și chiar o formă de democrație.
Scrisă în 1889, cartea ridică întrebări esențiale despre progres, tehnologie și schimbare socială, teme care rămân relevante și astăzi. Twain nu doar că ne provoacă să râdem, dar ne și invită la reflecție: oare orice progres este benefic? tehnologia face întotdeauna lumea mai bună? cum influențează ideile moderne o societate închistată în tradiție?
Recomand acest roman copiilor între 10 și 12 ani, care vor fi captivați de absurditatea situațiilor în care se găsește Hank și vor aprecia ironia fină a lui Twain. E o excelentă lectură pentru dezvoltarea gândirii critice și pentru explorarea unor teme precum puterea cunoașterii, limitele schimbării și impactul ideologiilor asupra societății.
