Transfer de cunoștințe științifice

De la mentorul meu, profesorul de latină Ioan Blendea, am învățat că lucrurile în viață au o logică, asemenea regulilor gramaticii acestei limbi (un adevărat test de imaginație și perspicacitate), că totul, sau aproape totul, se poate explica prin corecta aplicare a legilor fizicii sau ale matematicii și că, prin înțelegerea lumii după constatări științifice, spațiul cotidian al unui individ poate fi descris ca o sumă de acțiuni și reacții statuate după principii de funcțiune riguroase. Știința și cunoașterea susțin accesul nostru la o ordonare, la o structurare a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru – fenomene naturale, artificiale sau sociale – și, sugera magistrul, conștient sau subliminal, ele ne modelează calitatea vieții, ne ajută să luăm anumite decizii, să ne definim și să ne descifrăm (ca în fața unui text din limba latină!); validitatea acestor spuse poate fi regăsită și identificată în pasajele unde anumite personaje recurg la explicații și argumentări științifice pentru a străbate traiectoria narativă trasată pentru ele. Dezvăluind interesul și curiozitatea protagoniștilor pentru găsirea acelui raport strâns care există între „știință (teorie), cercetare științifică (acțiune de căutare a adevărului) și producție materială” (Krasnaseschi, 1975:6), autorii deschid o perspectivă mai puțin obișnuită asupra acestora, anume, aceea de a fi parte a celor care apreciază și valorizează, fără îndoială, „imensele binefaceri ale științei și metodelor ei”, știința (și tehnica), reprezentând „forțe care stimulează atitudini și judecăți de valoare” (14).

Orientarea științifică a personajelor

Este unanim acceptat faptul că tendința umană este înspre dezvoltarea de cunoștințe și înspre perfecționarea instrumentelor „în rezolvarea problemelor complexe” (Botkin et al., 1981: 22) pentru că cele două dimensiuni – știința și tehnologia – conturează peisajul istoric, cultural, precum și profilul dinamicii unei anumite etape din progresul social, o condiție textualizată de Nicholas Mosley prin relatarea programului Conferinței pentru fizicieni din 1928 de la Bruxelles, unde se discutaseră „chestiuni cu privire la schimbările recente intervenite în imaginea noastră despre ceea ce știam sau puteam descrie ca fiind cele mai mici particule ale așa-numitei ‘materii’, despre ceea ce se petrecea înăuntrul atomului” și unde Einstein apărea zilnic cu „planuri pentru câte un experiment” și unde, în fiecare seară, Bohr sau Heisenberg „se retrăgeau cu descrierea experimentului lui Einstein”; conferința inclusă de autor îi amintește cititorului modul în care „totul se putea demonstra cu ajutorul teoriilor pe care Einstein însuși le propusese cu ani în urmă”, precum și de momentul epic în care Einstein, „ în cuvinte, dar nu și în convingerile sale actuale”, a făcut celebra remarcă „Dumnezeu nu joacă zaruri’” (Mosley, 2008: 152-3).

Cuplul propus de Ian McEwan, Charlie și Miranda, este atras și provocat de punerea în aplicare a descoperirii cruciale a lui Alan Turing în domeniul inteligenței artificiale, anume, computerul „mare cât camera asta” care, la mijlocul anilor ’50, „l-a bătut pe un mare maestru american la șah, apoi pe unul rus […]. A fost o șmecherie care ținea de cantitatea de informație […]. În memoria computerului au fost introduse mii de partide de șah. La fiecare mutare, parcurgea rapid toate posibilitățile. Cu cât înțelegi mai multe despre program, cu atât o să fii mai puțin impresionat […]. Pentru public, a fost aproape ca un număr de magie. O simplă mașină care le aplică o înfrângere la nivel intelectual celor mai strălucite minți din lume. Arăta ca inteligența artificială la cel mai înalt nivel” (McEwan, 2019: 183). Detaliile inserate în peisajul narațiunii dezvăluie pasiunea personajelor pentru studiul științelor și al aplicațiilor lor, fundamentale în evoluția civilizației umane, studiu care, cu certitudine, „exersează spiritele să raționeze bine și să fie precise” (De Broglie, 1980: 282), precum și respectul și admirația acestora pentru marile descoperiri științifice, rezultate din „căutarea de a satisface dorințele de înțelegere și cunoaștere […], tendințe esențiale ale inteligenței umane” (293). Tehnica informației devine fascinantă pentru protagoniști, aceștia recreând în laboratorul lor, printr-o partidă de șah, etape de lucru și momente din trecutul domeniului, marcat de colaborarea unui număr mare de persoane, care au făcut ca „hardware-ul să devină mai rapid, mai mic și mai ieftin” și ideile să circule „cu o viteză sporită”, iar „software-ul să caute tipare și să facă inferențe singur”; ei sunt sincer entuziasmați de propria lor abilitate de a implementa regulile de bază ale jocului, trecând prin „gateway cu ajutorul așa-numitelor rețele neuronale recurente, din care rezultau spin-off-uri, în special la nivelul recunoașterii vocale” (McEwan, 2019: 184).

Con/Textualizarea cunoștințelor științifice

Alăturându-se personajelor în descoperirea unor suporturi științifice pentru explicarea sau motivarea unei stări de fapt, cititorul asistă la un exemplu de transfer al cunoașterii, acest produs al învățării inovatoare, pe de o parte, adică acea pregătire a „individului și societăților să acționeze concertat în situații noi, create de oamenii înșiși” (Botkin, 1981: 30), cât și al învățării de menținere, pe de altă parte, adică procesul prin care se pot rezolva problemele „într-un plan limitat, cu procedee convenite și cu scopuri și sarcini bine definite” (70). Criminalista Erin Volchko din Departamentul de Poliție Boston este un model de practician de elită și înaltă competență în medicină legală, laboratorul său fiind un spațiu de expunere a unor cunoștințe și metode de lucru de mare precizie și de o incontestabilă valoare în analizarea scenei unei crime; ea alege metoda optimă de determinare a evenimentului infracțional folosind o „microscopie de mare amplificare […], cam 600x până la 1000x. Picăturile care se văd acolo sunt particule de pigment, culese de pe cercul trasat pe podeaua bucătăriei […]. Indicele de refracție variază între 2,5 și 3,01, iar multe dintre particule sunt birefrigerente […]. Acelea sunt particule de oxid anhidru de fier. O substanță care […] dă lutului nuanțele lui caracteristice. Se regăsește în pigmenții folosiți de artiști, ca să se obțină culori precum roșu, galben și brun (…); granulele de pigment roșu din creioanele pastel evidențiau o variabilitate mult mai mică a culorii și a indicelui de refracție […]. La fabricarea liantului natural pentru fixarea pigmentului [se folosește] un fel de amidon, metil celulozic ori gumă tragacantă. Totul se amestecă laolaltă într-o pastă, care apoi este extrudată printr-o matriță ca să ajungă la forma de creion” (Gerritsen, 2007: 140-1).

Utilizarea de termeni și definiții de strictă specialitate amplifică dimensiunile intelectuale și educaționale ale personajelor, reconfigurându-le, în multe cazuri, portretul (chiar destinul) narativ și invitând cititorul la un parcurs paralel, provocator și inspirațional, demonstrat de Svala Salander în fața mătușii sale, Lisbeth, într-o discuție pornită de la aurora boreală, care se formează când „particulele încărcate, în principal electroni¸ ating o anumită viteză în magnetosferă și pătrund în atmosferă, unde se ciocnesc de molecule și atomi, care, la rândul lor, preiau energia de la electroni [care] se deplasează cu viteză”; nepoata își duce explicația mai departe precizând că „un foton este cea mai mică masă posibilă care poate fi transferată prin radiație magnetică și apare când, de exemplu, un atom trece de la un nivel mai mare de energie la unul mai scăzut. În acest proces se formează culorile diferite ale aurorei boreale” (Smirnoff, 2023: 187-8).

Includerea unor pasaje ce conțin detalieri științifice sau tehnice întăresc convingerea unanimă că „știința și învățarea privesc pe toată lumea”, că în orice împrejurare, „comunicarea științifică are de jucat un rol-cheie în învățare”, că, în mod inevitabil, cunoașterea științifică „a devenit un element indispensabil al funcționării societății”, iar progresul tehnico-științific, „o realitate concretă a zilelor noastre” (Botkin et al., 1981: 156, 161); personajele care etalează o asemenea erudiție pot insufla cititorului pasiunea pentru studiu și rigoare, așa cum o poate face traducerea unui text din limba latină!!!

Referințe

Botkin, James, W., Elmandjra, Mahdi, Malița, Mircea, 1981, Orizontul fără limite al învățării. Lichidarea decalajului uman,București: Editura Politică (trad. Tatiana Malița)

De Broglie, Louis, 1980 (1966), Certitudinile și incertitudinile științei,București: Editura Politică (trad. I. Pecher)

Gerritsen, Tess, 2007 (2006), Clubul Mefisto, București: RAO International Publishing           Company (trad. Gabriel Stoian)

Krasnaseschi, Vladimir, 1975, Știință, tehnică, umanism,București: Editura Politică

McEwan, Ian, 2019, Mașinării ca mine și oameni ca voi, Iași: Polirom (trad. Dan Croitoru)

Mosley, Nicholas, 2008 (1990), Monștri plini de speranță, București: Vellant (trad. Cornelia Bucur)

Smirnoff, Karin, 2023 (2022), Fata din ghearele vulturului, București: Editura Trei (trad. Carmen Vioreanu)