1. ghetou
cu ochii deschiși
visez câmpii nesfârșite
un soare străin
care mă trage pe sfoară
aici
unde pereții
au o finețe barbară
și marile cărți se descompun
necitite
2. ca și cum
din dragoste
i-am recitat poezii
ale altora
din dragoste
i-am povestit întunericul
ca și cum
l-aș fi inventat eu
3. perfecțiune
frumoasă lucrare ai plăsmuit
pentru sclavia ochilor noștri
de parcă nu ar exista perfecțiune
în afara supunerii
binecuvântează-mă cu harul
îmbrățișării și al indiferenței
iartă-mă
chiar dacă trebuie să te prefaci supărat
roagă-te și pentru mine
fratelui tău mai mare decât universul
4. cântec de iarnă
aș vrea să putem suspenda circuitele
să facem cunoștință în fiecare
după-amiază
cu ochii închiși ne-am arunca în gol
ca într-o sticlă de lapte
în realitate e azi și e frig
stinge lumina
să ne rugăm pentru alții
eu sunt deja viu
5. mecanic
ziua ești un câmp
de luptă
seara aduni
corpuri incomplete
pe care le cureți
le mângâi
le admiri și le arzi
paradoxal
a doua zi te trezești
te rogi mecanic
și o iei de la capăt
6. dărâmături
un cimitir de semeni
și ziduri
o pâine carbonizată
un somn cu pereții aprinși
rotația și revoluția groazei
în jurul propriei vieți
suntem firul de iarbă dintre
dărâmături
suntem frică minciună și milă
când lor li se termină viața
copiii pământul părinții
7. act artistic
puțină viață
puțină singurătate
puțină uitare
în ochii unui animal
torturat să facă piruete
timp în care
nefericirea noastră
caută comete
