„Deloc escapist, dar un pic terapeutic și destul de ironic, sărind din cînd în cînd să caut imagini pe google (jumătatea de lume Esfahan, deșertul cu dune piramidale), am citit volumul acesta uneori mulțumit c-am prins aluzia sau parafraza, dar mai tot timpul slăbit de vocea pierită a lui Lorin care destramă sau înmoaie și amintirile, și personajele și lumea despre care vorbește. E o lume eșuată a cărei imagine n-o retușează nici ironia, nici amintirea lucrurilor bune de altădată, și care, chiar populată de oameni de treabă, e tristă și rea. Nu prea e un loc în care să vrei să stai, poate doar s-o faci un pic pe turistul, vag condus de un ghid care își recită textul, o aproximație după cealaltă, iar asta doar pentru că aproximația e mai întotdeauna marca textelor care contează.”
(Cătălin Lazurca)
Poeme
shutApp
am să brevetez o aplicație care măsoară
cantitatea de cuvinte
a fiecărui participant la o conversație
la sfârșitul căreia va afișa rezultatul
ca posesia balonului la fotbal
i-aș da drumul de la bună ce faci.
te-aș lăsa să vorbești o oră
apoi m-aș scuza că trebuie să merg în altă parte.
nu te-aș mai căuta niciodată
când mă vei suna sau îmi vei scrie să ne vedem
că doar adori întâlnirile noastre
în loc de dtn plm îți voi trimite
un printscreen pe care scrie 95% - 5%
în zadar
mâine voi duce la anticariat o carte de mircea
vulcănescu
pe care n-am deschis-o până acum
am răsfoit-o nițel
ca să știu ce pierd
cum îmi sărăcesc
ființa și spiritualitualitatea tipic românească
se pare că mircea vulcănescu a iubit
poporul român așa cum se iubea interbelic
bombastic agresiv patetic
și-a amestecat propriul destin în cel nației
a semnat tot ce trebuia semnat
dar n-a avut o hannah arendt să-l facă celebru
ce-mi pasă mie de cariera lui de subsecretar de stat
în guvernul antonescu
cine sunt eu să-l judec
când în adolescență am dat foc la un arici
amintire care-mi biciuie încă neuronii
ce treabă am eu cu cei care vor să dărâme statuile
să schimbe numele de străzi și de licee
pentru mine
mircea vulcănescu e o stradă din bucurești
unde am dat două concerte pe an
într-un bar numit zadar
locul gol din biblioteca va fi ocupat imediat
de un alt destin
nimeni nu se răsucește în morminte
așa cum ne place să spunem
în scris și verbal
adio mircea, n-o să aflu niciodată
care este dimensiunea românească a ființei
am călătorit prea mult ca să-mi pese de așa ceva
m-ai fi urât pentru că folosesc
nefiresc de multe cuvinte în engleză
dar cu banii de pe cartea ta o
sa-mi iau o
merdenea
mălai
am vrut să fac mămăligă
într-un ceaun de-o vârstă cu mine
mălaiul era prins într-o pânză fină
de creaturi ce nu erau nici păianjeni nici molii
așa cum eu nu eram nici acasă nici în altă parte
n-am vrut să-l arunc am dat creaturile afară
nici moarte nici vii s-au aciuat prin colțuri
am pus mălai în aluat când am făcut pâine
l-am scuturat pe suprafața unei ciorbe
am presărat puțin în pământul din ghiveci
în care planta se uscase ca o balerină bătrână
puțin și într-o urnă pe care am scris donny
ce-am mai chicotit când l-am aruncat pe fereastră
am pus mălai la rădăcina arborelui genealogic
frunzele vitrificate au prins a străluci
mătuși veri nepoți
copii nenăscuți m-au căutat în vise
l-am frecat dârz de palme
ca să nu alunec pe suprafețe lucioase.
am pus deoparte un pic de mălai
pentru următoarea gaură ce mă va înghiți
crezând că strâng pe cineva în brațe
l-am amestecat cu tutun l-am fumat cu nesaț
am făcut linii cu cardul
l-am tras până în străfundurile ființei
mălai românesc din porumb românesc pe nări românești
am umplut o strachină pe care am pus-o în fața casei
în așteptarea unor animale flâmânde.
am dormit bine în prima noapte acasă
n-am făcut focul mălaiul mi-a ținut de cald
n-am mâncat mălaiul mi-a ținut de foame
n-am băut mălaiul mi-a ținut de sete
n-am dorit mălaiul m-a ținut în brațe
din toate pungile recipientele cutiile sacii
curgea mălai
era mălai și nu era mălai în același timp
așa cum nici creaturile din colțuri
nu erau nici molii nici păianjeni
și nici eu nu eram viu nici mort
înainte de plecare am trasat
o linie de mălai în jurul trupului
prin buzunarele găurite
am lăsat dâre pe străzi
pescăruși care n-au văzut niciodată marea
s-au năpustit lacomi
Colecția s u p e r s o n i c a Editurii Fantomas propune și promovează autori și autoare din zona gri a literaturii prezentului, zona poeților speciali și a starurilor incomode, emergenți și opozanți ai tradiției. Suntem interesați de ceea ce se întâmplă în alternativul cultural actual – mișcări, protagoniști și direcții surprinzătoare care se formează aici. Ne place să credem că noi aducem fundul gropilor la suprafață.
(Vasile Leac, coordonator)
