Loisirul citadin al personajelor

În viziunea mea, orașul, acest proiect caracteristic modernității, reprezintă un perimetru ofertant pentru a fi explorat, fiind exact acel spațiu fizic, real, material și mental care poate sintetiza experiențe sociale, istorice, geografice, culturale. într-o totalitate care impactează, definitiv sau temporar, personalitatea, comportamentul, atitudinea individului, localnic sau pasager. Îmi place să trăiesc spațiul urban atât din perspectiva funcționalității sale (instituții, mijloace de transport, accesibilitate  educațională etc.),  cât și din cea recreațională, anume, să descopăr potențialul său de a-mi oferi zone de odihnă și destindere, care, în cazul meu, se materializează, în orice oraș aș fi, în librării, cafenele, galerii de artă, biblioteci, chiar o oprire într-un scuar. Asemenea mie, și personajele de roman care evoluează într-o dimensiune urbană, așa cum le-am selectat eu, încearcă să-și definească și să-și găsească modalitățile de loisir, de regulă optând pentru acele arii care corespund cel mai bine propriilor lor istorii de practici sociale și culturale; sunt opțiuni care le reprezintă cel mai fidel setul de valori, aspirații, proiecte, acțiuni (vezi Chombart de Lauwwe, 1982: 20), respectiv, cele care le-au  fost destinate și oferite de către autorii lor în ansamblul stabilirii traseului lor propriu, specific.

Refugii urbane

Lipsa unor constrângeri diurne, eliberarea de trebuințe și necesități vitale, de obligații sociale imediate sunt acele momente în care personajele, inspirate de un spațiu citadin ofertant, pot da curs dorințelor, intereselor, pornirilor, aspirațiilor lor, asemenea Corneliei Everett în momentul în care ajunge în Piața San Marco și trece „peste poduri suspendate […], prin pasaje înguste”, apoi intră „într-un magazin de CD-uri aflat pe o străduță îngustă” (Walker, 2009: 19), locul cu care se identifică prin simbolul și valoarea pe care acesta o reprezintă în mecanismul practicilor ei culturale. Pentru inspectorul John Rebus, orașul Edinburgh reprezintă o parte integrală a existenței sale prin elemente concrete cum este Biblioteca Centrală, care are o individualitate recunoscută, fiind un mediu cu trăsături tipice ce îi conferă  statutul de genius loci, generat de înseși trăsăturile și istoria sa: este „o clădire veche, mare și nepretențioasă, înghesuită între o librărie și o bancă, vagabonzii se pregăteau pentru somnul de peste zi […]. Era totuși o bibliotecă publică […] cu scaune comode” (Rankin, 2013: 106-7); este un loc care, prin calitățile sale, a devenit un element de referință, un adevărat fenomen în peisajul social și cultural al orașului, asemenea anticariatului domnului Lea, pe care fiica sa Margaret îl descrie ca fiind „un loc unde îți petreci timpul așteptând următorul târg internațional de carte” (Setterfield, 2008: 22), „un azil al cărților, un loc de refugiu pentru toate volumele ce au fost scrise demult cu atâta dragoste, însă pe care nimeni nu le mai dorește în prezent” (23).

Definirea intervalelor de loisir ale personajele dintr-un mediu citadin prin modul în care aceștia utilizează oportunitățile oferite – plimbări, vizite la muzee, terase, evenimente culturale – îi oferă cititorului un instrument important de  a decoda  importanța pe care o are recreerea, destinderea, relaxarea în stabilirea profilului identitar al protagoniștilor, în evoluția și devenirea lor narativă; o oprire la o cafenea poate ascunde o anume istorie personală sau stare emoțională, așa cum înțelegem că se întâmplă cu Robert Hendricks și iubita sa Luisa la Pozzuoli la sfârșitul războiului când, plimbându-se de-a lungul coastei, au găsit o cafenea unde au mâncat pentru prima dată „scoici de un soi nemaiîntâlnit de el, micuțe, date prin făină și apoi prăjite” (Faulks, 2017: 229). Stere își trăiește experiența urbană ajuns la o masă în braseria hotelului său după lungi plimbări prin București, sorbind „dintr-o ceașcă de ness, o linguriță plină într-o ceașcă mică de apă fierbinte […]. Cina continuă prânzul, dulceața și cafelele apar la ore fixe” (Zamfir, 2004: 254), întărindu-i astfel convingerea că un spațiu se reconfigurează cu fiecare utilizare socială a sa, loisirul fiind un element distinctiv în acest proces.

Loisir spațializat

Identificarea propriei topofilii – concept introdus de  geograful Yi-Fu Tuan –, adică a acelei legături emoționale care definește sentimentul de apartenență și afecțiune pe care îl dezvoltă o persoană sau o comunitate față de un anumit spațiu sau mediu geografic (vezi Caciuc, 2023, versiune online), este deseori crucială în evoluția unui personaj ca Holden Caulfield pentru care Central Park-ul newyorkez devine refugiul statornic, căutat în orice moment al anului, chiar și atunci când „în parc era groaznic. Nu era prea frig, dar soarele nu ieșise din nori, și pe jos nu se vedea altceva decât murdărie de câine, scuipat și trabucuri aruncate de bătrâni, iar băncile păreau ude. Totul era deprimant și, din când în când, fără nici un motiv, mergând așa te treceau fiori. Nici n-ai fi zis că vine Crăciunul. Părea că nu mai vine nimic, niciodată. M-am dus totuși până la aleea acoperită cu pergole, fiindcă acolo mergea Phoebe [sora lui] când era în parc.” (Salinger, 1992: 98-9)

Modalitatea de exprimare spațială a loisirului, urmând anumite intenții auctoriale, este deseori substanțializată prin asocierea locului cu o activitate pe care acesta o facilitează, în funcție de contextul social și cultural al personajului căruia îi susține, astfel, structura identitară; exemplul lui Armand Gamache, aflat în compania doctorului Gilbert, atrage atenția cititorului asupra efectului unei relaxări induse de plăcerea consumului de langustine la Auberge, unde  „le freacă bine cu unt și usturoi, apoi le fac la grătar pe cărbuni. Deasupra presară niște pătrunjel tocat, i-a explicat doctorul Gilbert, luând meniul de la tânărul care-i servea […]. A așteptat până au comandat, iar chelnerul i-a turnat lui Vincent un pahar de Chablis […]. Vincent se întinse spre chifle – erau calde, proaspăt scoase din cuptor –, luase una și o rupea în două” (Penny, 2023: 348). Este reconfortant și pentru cititor să-și însoțească personajele în timpul lor liber în locuri care răspund nevoilor și dorințelor lor culturale în această dinamică a recuperării energiilor și vitalității individuale, așa cum este exemplar formulată în acea seară memorabilă, petrecută de Arthur  Maxley și tânăra Claire la un restaurant metropolitan, unde meniul era acompaniat de concertul orchestrei care „a început să cânte. Întâi o bucată lentă și nepământeană dinspre instrumentele de suflat din lemn, apoi au intervenit coardele, dându-i substanță și ton, pe fundal, insistent și insidios […] și în sfârșit, orchestra a început să sune ca un singur instrument, emițând un șuvoi melodic senzual și sugestiv”; momentul este armonios completat de coregrafia Volitei, care, „în timp ce muzica se amplifica […], dansa și se rotea prin încăpere ca posedată” (Williams, 2020: 149), desăvârșindu-le starea de răsfăț și recuperare emoțională.

Afinitatea unui personaj pentru un anumit spațiu de recreere într-un oraș ne atrage atenția ca cititori asupra identității urbane a acestuia, adică asupra acelui set de caracteristici care reflectă particularitatea sa de a absorbi și apropria viața comunității al cărei membru este, prin simpla îmbrățișare a unui ritual cotidian local, cum ar fi experiența de a intra într-o BOULANGERIE, dacă ești la Paris, odată cu Jess, una unde „la interior, pereții și podeaua sunt decorați cu dale cu model, din ceramică, și miroase a zahăr ars și unt topit”, una „plină ochi” în orice moment al zilei, una cu „galantarul plin cu tot felul de lucruri care arată bine, parcă pentru a fi mâncate: tarte micuțe cu zmeură, eclere cu glazură violet, prăjituri micuțe cu ciocolată, alcătuite dintr-o mie de straturi subțiri, iar deasupra par să aibă o pulbere de aur” (Foley, 2023: 56), într-un cuvânt, o brutărie pariziană care adaugă relaxării citadine și plăcerea consumului unui produs gastro-cultural specific.

Referințe

Caciuc, Cosmin, 2023, Topofilie urbană, Atelier de proiectare (versiune online, accesată la 1 iunie, 2026);

Chombart de Lauwe, Paul-Henry, 1982 (1975), Cultura și puterea, București: Editura politică, Colecția Idei contemporane (trad. Rola Mahler);

Faulks, Sebastian, 2017 (1980), Acolo unde îmi bate inima, București: Litera (trad. Virgil Stanciu);

Foley, Lucy, 2023 (2022), Apartamentul din Paris, București: Trei (trad. Ioana Văcărescu);

Neacșu, Marius-Cristian, 2010, Orașul sub lupă: concepte urbane. Abordarea geografică, București: ProUniversitaria;

Penny, Louise, 2023 (2021), Nebunia mulțimilor, București: Trei (trad. Ioana Văcărescu);

Rankin, Ian, 2013 (1987), X și Zero, București: Art (trad. Mircea Pricăjan);

Salinger, J.D., 1992 (1951), De veghe în lanul de secară, Cluj-Napoca: „Sfynx”- V.R. (trad. Catinca Ralea și Lucian Bratu);

Setterfield, Diane, 2008 (2006), A treisprezecea poveste, București: Humanitas Fiction (trad. Andreea Popescu);

Walker, Kathryn, 2009 (2008), Mistere venețiene, București: Tritonic (trad. Iulian Vâlvoiu);

Williams, John, 2020 (1948). Nimic, doar noaptea, Iași: Polirom (trad. Ariadna Ponta);

Zamfir, Mihai, 2004, Poveste de iarnă. Acasă, Iași: Polirom.