Poeme

@brelocul lui petrov

alessandra de 1.80 o alint 
asta mică & frumoasă ca o șefă 
de cartel locuiește la nasa
în seara aia mi-a spus 
că i-a murit un pacient 
așa că am empatizat 
            însă tot ea m-a rugat să nu devin 
            sentimental și mi-a arătat pozele 
            de familie-n seara aia mă alinta 
cu expresii tocilare stăteam 
în balcon și strângeam de pe jos ozn-uri 
rămase fără combustibil le amesteca 
în scrumiera plină de chiștoace: uite, vezi? 
n-am mai vorbit niciodată la fel ca atunci 
mi-a zis cu aceleași expresii tocilare
            că fantazez iar ea-i prea ocupată cu inventatul 
            rachetelor așa că am făcut gripă & febră și
            simțeam nevoia să mă întind să 
            mă zgribulesc chiar acolo
nu știe că-n seara aia am luat
pe ascuns un ozn din scrumieră
și-l țin breloc la cheile de acasă


@motivația lui petrov

            hai că poți
să te lași de fumat            hai 
că poți            să te lași de 
            benzo 
o țigare      iar      inima
            -mi imaculează 
                  respirația


@anul trecut pe vremea asta eram 

la insomnia pe balcon cu prietenul pino și aveam	
draci pe giulia și-mi era un dor de mi se trezeau 
plămânii-n coaste anul ăsta tot la insomnia 
în centrul vechi mi-e dor de alessandra și nu știu 
de ce mi-a spus recent că n-o iubesc și că de fapt 
nici măcar nu știu ce înseamnă iubirea și am râs și 
mi s-a rupt inima cascadă de convulsii doamne 
n-am mai plâns așa de ani de zile 
să-mi sughițe plămânii insomniaci 
sub coaste să-mi trag sufletul silențios 
să nu mă audă nimeni să
mă răsucesc într-o șosetă

când ajungi acasă 
vezi șoseta leoarcă 
pe covor nu știi ce-i cu ea 
o storci și o atârni 
de țeava din baie iar viața 
intră pe un făgaș


@prima epocă de piraterie

nopți polare deschid 
geamul să fumez
o țigare și ascult 
ambulanțele – spokoinaia noch’ spokoinaia 
noch’ spokoinaia –   mica & secreta mea imagine 
                     tarkovskiană unde mă simt 
                     singur & cel mai bine 
                     iar liniștea se instalează-n mn

în parcul din spate – un far 
îmi scanează punctele 
sensibile încă din adolescență 
pe când am fost internat la balamuc
după ce coboară ceața văd      galioanele 
și-mi amintesc de      prima noapte de piraterie 
când am făcut sex emoționați ca după
să mă trezesc intermitent până dimineață

și ascultam ploaia – combustibil pt rachete 
parfumând cerul și îmbătând mateloții 
și câte o ambulanță înjunghiind
liniștea de lângă spitalul de urgențe 

voiam să mă întorc 
                     acasă-n patul cu insule 
                     & comori de grăsime 
                     strălucind în lumina farului dar tu 
                     dormeai și 
nu voiam să te simți 
singură de dimineață

eram adolescent atunci când 
m-am internat am primit 
carioci eram burdușit 
cu iubire rulat 
în grăsime un vierme 
de lapte un soldățel 
švejk atunci am văzut-o 
pe dna doctor – o mamă 
suprarealistă fiindcă tata 
nu-mi construise încă farul 
dintre sânii mamei și 
nici insule și 
nici flotă n-aveam 


@petrov & ștb

am gripă iar de câteva zile stau
la ai mei adorm în valiza de lemn 
a bunicului – nu se mai poate 
ridica din pat și mă deprimă 
așa că evit să-i mai dau bună     dimineața-n valiză e întunecos și
                                  îmi aduce aminte de un loc umed & 
                                  la fel de întunecos în care învățam 
                                  pt prima dată să simt însă ciolanele 
                                  îmi sunt acum prea grele & 
                                  dense ca mama să mă mai poată
                                  culca-n uterul ei de lemn
cândva era beznă iar pe mn nu mă  culca-n uterul ei de lemn
și nu mă trezea decât bâzâitul becului

uneori nu știu ce m-a ținut 
să n-o bat pe mama:               bâzâitul de wolfram
                                  și mi se înnegreau 
                                  oasele și mă dilatam 
                                  metalurgic de fiecare dată 
                                  mă sprijineam 
                                  de șifonier și boram
ca după să-mi privesc             galioanele 
intestinale cum plutesc învingătoare-n vomă 

n-a vrut niciodată să-mi accepte 
îmbrățișarea de scuză-mă 
de ceva timp mă strigă 
lush ca pe tata de fapt 
am început să semăn cu el