Inspirată de conferința susținută de prof. Ioan Roxin de la Universitatea Franche-Comte din Montbéliard, (în data de 10 iunie a.c., în cadrul Colocviilor Muzeului Țării Crișurilor), Demistificarea Inteligenței Artificiale (IA) Generative: potențialul și pericolele, am rugat-o pe studenta mea Alexandra M. să testeze abilitățile menționate de vorbitor și să folosească instrumentul ChatGPT pentru a genera o posibilă configurare și definire a iubirii în textele ficționale de azi, fără a menționa un anume spațiu cultural sau geografic, sau vreo preferință pentru un anume gen de romane sau povestiri. Ni s-a răspuns cu o prezentare sinoptică, de un echilibru impecabil (de invidiat! chiar inuman!!!), a condiției iubirii în contextul tehnologic, socio-politic și cultural din prezent, în complexul proces de redefinire a identității individuale și colective, de deconstrucție și demistificare a unor mituri și idei tradiționale, concluzionând cu optimism, că „iubirea rămâne un subiect central și captivant în narațiunile moderne, continuând să inspire și să provoace gândirea cititorilor de pretutindeni” (text generat în mai puțin de 1 minut, în data de 20 iunie a.c.). Chiar dacă nu constituie subiectul central al povestirii propriu-zise, autorii dezvăluie paradigme și fațete ale iubirii pentru a-și elibera personajele de anumite tensiuni sau dorințe refulate pe de o parte, iar pe de alta, pentru a le permite să transmită cititorului modul lor de gândire, acțiune, comunicare, cu sinceritatea incontestabilă a unei atitudini, verbalizate, ca răspuns la curiozitatea acestuia de „cunoaștere pe sine și pe cei din jur” (Kreft, 2019: 11); chiar dacă aceste detalii se află doar între paginile unui roman, ele atrag atenția și devin semnificative prin unicitatea lor căci, așa cum declară Susan, protagonista din romanul lui Barnes, Singura poveste,fiecare dintre noi „are povestea lui de dragoste (…). Fiecare o are. E singura poveste.” (Barnes, 2018:54)
Distribuția iubirii
E știut că orice autor se confruntă cu provocarea pe care o reprezintă situarea personajelor sale într-un cadru conceptual privind iubirea, construindu-le parcursul evolutiv în funcție de acesta și asigurându-le coeziunea călătoriei lor în încercarea acestora de a-și „descoperi și exprima potențialul maxim prin compasiune, înțelepciune și un parteneriat egal cu partenerul sau cu propriile laturi masculină și feminină” (Gray, 2017: 317); finalitatea acestei călătorii se descoperă treptat prin cuvinte, gesturi, amintiri, asemenea unor eroi ca Paul, care e convins că „prima iubire fixează viața pentru totdeauna (…). S-ar putea să nu le întreacă pe cele de după, dar acestea vor fi afectate întotdeauna de existența primeia. Ea ar putea servi drept model sau contraexemplu. Ar putea pune în umbră iubirile ulterioare, pe de altă parte, ar putea să le facă mai simple, mai bune. Deși uneori prima iubire cauterizează inima și tot ce mai găsește căutătorul după aceea e cicatricea (…); prima iubire se întâmplă mereu la copleșitoarea persoană întâi (…), la copleșitorul timp prezent.” (Barnes, 2018: 71-2)
Deși e greu de crezut că personajele mai pot aduce definiții noi despre iubire, cele propuse de aceștia îl dirijează pe cititor înspre descoperirea convingerilor lor privind sentimentul amoros, conturând prin experiența descrisă, moda și modelul de iubire, intenționat selectate de autor pentru a demonstra originalitatea și autenticitatea potențialului lor afectiv, așa cum o face și profiler-ul Hanne Lagerlind-Schon mai spre sfârșitul vieții sale, concluzionând că „poate că asta este iubirea. Să fii acolo pentru celălalt, indiferent ce s-ar întâmpla. Îmi aduce aminte de acel verset din Epistola către Corinteni: dragostea ‘toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă’.” (Grebe, 2017: 352)
În pasajele referitoare la condiția pasională a unui personaj, respectiv, la felul în care acesta își conturează idealul de iubire, ideal care, de fapt, reprezintă „un organ constitutiv al vieții și constă într-un sistem de funcții corporale și psihice, de operații și activități” (Ortega y Gasset 1995: 120), și care îi desenează harta destinului, autorul, în mod intențional, îl eliberează de dorințele și năzuințele pe care le are ca îndrăgostit; astfel, cititorului i se îngăduie să descopere profilul actantului prin capacitatea lui a iubi și de a defini iubirea, poate chiar în modul oferit de Don Quichotte în alternativa lui Salman Rushdie: „Iubirea însăși, puritatea acestui fenomen fundamental, e subiectul neatașat nici unui subiect specific, inima inimii inimii, ochiul furtunii, forța motrice a întregii naturi umane (…), a vieții înseși (…); iubirea este lipsită de rațiune, se află deasupra și dincolo de ea. Iubirea vine fără vreo explicație rațională și dăinuie atunci când nu există nici o rațiune pentru supraviețuirea sa.” (Rushdie, 2021: 174) Este un exemplu care ar putea confirma posibilitatea existenței unei iubiri durabile, autentice, care, în concepția freudiană, „înalță ființa umană” (Kreft, 2019: 66) și care este greu de cuantificat.
Ars amandi – reflecții
Pus în fața unor texte care aduc personaje îndrăgostite, deseori neobișnuite cu statutul lor, uneori „năvalnic copleșite de amor” (Kreft, 2019: 7), alteori trăind evoluția acestei stări în ritm mai lent, cititorul se trezește prins în rețeaua tainică a iubirilor acestora, iubiri care, de fapt, când sunt povestite, „își pierd conturul, se volatilizează” (Ortega y Gasset, 1995: 137), transformând îndrăgostiții în niște persoane vulnerabile, care încearcă să se înțeleagă pe ele însele, străduindu-se să teoretizeze ceea ce li se întâmplă, cum face LI Zeta Doinei Ruști: „doi oameni cărora le este dor unul de află deja într-un act de iubire. Depinde doar de ei ce valoare dau acelor prime impulsuri de conchistador, Natura omului cere alianțe, iar dorințele cărnii, care sunt deopotrivă dorințele amigdalei impetuoase din miezul creierului, sunt cele mai directe demersuri ale oricărei legături.” (Ruști, 2013: 181-2)
În mod tacit, convențional admis, definiția iubirii pentru care a optat autorul se regăsește în reacția personajelor sale și în perspectiva pe care ele le oferă cititorului, ca parte integrantă din biografia lor narativă, oferindu-i plăcerea de a le identifica și de a configura singur felul în care este trăită dragostea de fiecare dintre protagoniștii narațiunii, precum și tipul de acțiune sau decizie pe care ea le stimulează, în funcție de dinamica intrigii romanului. Parcă urmând sfatul dat de Katherine Suleikăi, internată la secția de oncologie a unui spital din New York, anume, „nu te mai gândi la lucrurile care te fac nefericită (…). E singura opțiune. Iubește-i pe cei din jur. Iubește-ți viața. Iubirea e cel mai puternic antidot pentru suferință” (Jaouad, 2021: 356), Despina acceptă latura pozitivă a iubirii, admițând că „iubirile mănâncă poate cea mai bună parte a vieții, dar cu toate acestea, pe oricine întrebi, din tot ce-au trăit numai iubirea contează. Deși în bună măsură cine iubește e un prizonier benevol, agățat la centura cuiva, uită cu totul de sine, tratându-și cuceritorul ca pe un zeu” (Ruști, 2019: 125-6), aparent făcând aluzie și la acea inechitate a iubirii, pe care Iris Murdoch o explica prin faptul că „noi iubim întotdeauna pe puțini și nu neapărat pe cei care ar avea nevoie mai mult de dragostea noastră.” (Kreft, 2019: 137)
Urmărind atent experiența cotidiană a personajelor, în mod aproape constant, se poate dovedi felul în care „iubirea își înfrumusețează obiectul” (De Rougemont, 1987: 71), devenind „o acțiune pozitivă, transformatoare” (65) și contribuind la definirea și actualizarea unor valori esențiale, cum ar fi fericirea, pasiunea, adică, „iubirea de iubire” (192), precum și felul în care, după spusele Diotimei, iubirea „te face creativ și propagator al ideilor despre dreptate” (Kreft, 2019: „88) – idei stipulate și de IA în textul elaborat cu atâta acuratețe, pregnanță și imparțialitate. Și rapiditate!
Referințe
Barnes, Julian, 2018 (2018), Singura poveste, București: Nemira (trad. Radu Paraschivescu)
De Rougemont, Denis, 1987 (1977, 1939), Iubirea și Occidentul, București: Editura Univers (trad. Ioana Cândea-Marinescu)
Gray, John, 2017, Dincolo de Marte și Venus. Aptitudini relaționale pentru lumea complexă de azi, București: Meteor Publishing (trad. Mihai-Dan Pavelescu)
Grebe, Camilla, 2017 (2013), Gheața de sub picioarele ei,București: Editura Trei (trad. Andrei Dósa)
Jaouad, Suleika, 2021, Între două lumi,București: Humanitas (trad. Ines Simionescu, Anca Lăcătuș, Andreea Niță)
Kreft, Nora, 2019, Ce este dragostea, Socrate?, București: Baroque Books & Arts (trad. Mihai Moroiu)
Ortega y Gasset, José, 1995 (1991), Studii despre iubire, București: Humanitas (trad. Sorin Mărculescu)
Rushdie, Salman, 2021 (2019), Quichotte,Iași: Polirom (trad. Dana Crăciun)
Ruști, Doina, 2019, Homeric, Iași: Polirom
Ruști, Doina, 2013, Mămica la două albăstrele, Iași: Polirom
