În ultimii ani, tehnologia a revoluționat felul în care copiii se bucură de povești. Cartea tipărită, cândva singura opțiune, se confruntă acum cu formate alternative: audiobookuri sau e-bookuri. Apare astfel o întrebare importantă: mai poate cartea tradițională să-și mențină relevanța în această nouă eră digitală?
Chiar și în era digitală, cartea tipărită are avantaje certe. Experiența senzorială e esențială: copiii interacționează cu cărțile nu doar vizual, ci și tactil. Îmi aduc perfect aminte de textura paginilor cărților mele preferate, de mirosul hârtiei și de grosimea paginii, ca să nu mai vorbesc de ilustrații. Toate acestea contribuie la crearea unei legături emoționale, iar lectura „pe hârtie” favorizează concentrarea, spre deosebire de ecranele digitale, care îți pot distrage rapid atenția. Ritualul lecturii dintr-o carte „adevărată” e un moment special, greu de egalat de tehnologie.
Audiobookurile, din ce în ce mai populare, oferă o alternativă accesibilă și captivantă. Ele stimulează ascultarea activă și imaginația, încurajând copiii să-și creeze propriile imagini mentale. Audiobookurile pot fi ascultate în diverse contexte: în mașină, înainte de culcare sau în timpul altor activități. Așa am ascultat, de pildă, alături de fiul meu, poveștile clasice care mi-au încântat copilăria în varianta lor înregistrată pe vinil.
E-bookurile reprezintă punți elegante între tradiție și inovație. Cu funcționalități interactive ingenioase, acestea transformă lectura într-o aventură multimedia. Portabilitatea lor oferă acces la biblioteci întregi dintr-un singur dispozitiv, iar posibilitatea de personalizare a textului deschide porți noi pentru copiii cu probleme de citire. Totuși, cercetătorii atrag atenția că lectura digitală poate diminua capacitatea de concentrare și memorare comparativ cu experiența clasică a cărții tipărite.
Sigur, fiecare format are avantajele sale, iar echilibrul între ele e esențial. Cartea tipărită rămâne un reper important, dar audiobookurile și e-bookurile aduc alternative utile pentru noile generații. Părinții, profesorii și bibliotecarii joacă un rol esențial în expunerea copiilor la diverse tipuri de lectură, oferindu-le libertatea de a descoperi poveștile în formele care li se potrivesc cel mai bine.
***
Contesa de Ségur, Povești cu zâne
Numele Sophiei de Ségur evocă o epocă literară în care literatura pentru copii era un amestec de fantezie, morală și didacticism hardcore. Autoarea franceză, născută pe 1 august 1799 în Rusia, rămâne una dintre figurile emblematice ale literaturii clasice pentru copii, iar cărțile ei sunt citite și astăzi, chiar dacă printr-un filtru contemporan. La noi în țară, poveștile ei cu zâne au dobândit statutul de carte-cult, în principal grație memorabilelor ilustrații ale lui Iacob Dezideriu, cel care a ilustrat printre altele și Osul de pește fermecat al lui Charles Dickens. Inițiativa editurii Humanitas junior de a o reedita e una binevenită, în condițiile în care vechile ediții ajunseseră să coste câteva sute de lei în anticariate. Sunt convins că jumătate din tiraj va fi cumpărat de părinți nostalgici care au ocazia să recupereze una dintre cărțile lor preferate din copilărie.
Citite astăzi, poveștile Prințesei de Ségur păstrează o savoare literară aparte, amintind de o lume a manierelor elegante și a educației stricte. Pe de altă parte, ele reflectă o viziune foarte conservatoare asupra copilăriei, în care greșelile sunt corectate prin pedepse severe, iar structurile sociale sunt adesea opresive. La prima vedere, poveștile par simple lecții de morală, construite pentru a disciplina copiii și a-i învăța valori de felul obedienței, respectului și generozității. Dar, dincolo de acest cadru moralizator, se ascund fine observații asupra copilăriei, cu toate frumusețile și imperfecțiunile ei. Sophie de Ségur surprinde fragilitatea vârstei inocenței și complexitatea relațiilor dintre copii și adulți. Copiii ei sunt vii, greșesc, visează și suferă, ceea ce le conferă autenticitate, chiar și în contextul normelor rigide ale epocii.
Cartea continuă să fascineze datorită stilului narativ plin de viață, dialogurilor spumoase și umorului. În plus, ele sunt documente valoroase despre mentalitatea și pedagogia secolului al XIX-lea, oferind o perspectivă asupra felului în care copiii erau educați și percepuți în epoca respectivă.
