/

Personaje arghirofile

122 vizualizări
Citiți în 14 de minute
1

Întâmplarea face că la concertul „Rossini în sonate”, susținut de un cvartet de suflători de la  Filarmonica de Stat Oradea în cadrul stagiunii sale estivale INITIO din acest an, m-am nimerit să stau lângă un tată și fiul său în vârsta de șase ani, veniți la Felix tocmai dintr-un sat mic de lângă Suceava, entuziasmați să participe la un eveniment cultural, atât de deosebit de tot ce știa băiețelul până atunci. Și tot întâmplător, bărbatul mi-a mărturisit admirația lui pentru orașul nostru și intenția, deocamdată virtuală, de a se reloca aici la pensionarea lui timpurie (cadru militar!) pentru a se putea bucura de plăcerile vieții, pentru că, nu-i așa, a trăi nu înseamnă neapărat doar supunerea noastră la stresul constant al obligațiilor unui loc de muncă pentru a face bani (perfect adevărat!), chiar dacă existența de zi cu zi înseamnă inerente cheltuieli, mai ales într-o eră a hiperconsumului și a „fetișismului mărfurilor” (Moran, 2005: 11). Locul pe care îl ocupă chestiunea banilor în biografia unui individ, real sau ficțional, este strâns legat de un anume context istoric, politic, social, cultural, pentru că „banii reprezintă mai mult decât un articol de troc, ei joacă în cadrul unei tranzacții un rol social (cunoaștere de oameni), unul mental (stimulează creierul/gândul la câștig), biologic (supraviețuirea), artistic (simbolistică)” (Sehgal. 2021:14-15). Ca atare, când un autor își înscrie personajul într-un peisaj pecuniar, el ne oferă, de fapt, un instrument adițional de analizare și reflectare asupra acestuia din urmă, confirmând astfel faptul că „banii sunt ca o notă muzicală. Într-o singură notă, există multe altele care vibrează pe alte frecvențe, doar că nu le putem auzi” (20), pe de o parte, iar pe de altă parte, că această poziționare îi dezvăluie cititorului o altă paletă de valori, aparent imperceptibile, promovate de seriile de protagoniști.

Cursa banilor

Ori de câte ori apare clișeizata întrebare „Ce au banii, de fac să se învârtă lumea ?”, vehiculată fie de către cititor, fie de câte un personaj, se recurge la o explicație unanim acceptată, anume, că „banii sunt un mijloc de schimb, o unitate de cont, un depozit de valoare, un simbol al valorii care ilustrează importanța și utilitatea unui lucru; sunt mijlocul prin care se evaluează un lucru important și util” (Sehgal, 2021: 20). Acest răspuns se completează mai apoi cu alte elemente, care rezultă din perspectiva observației analistului, anume că, de la crearea lor, banii „au întruchipat o măsură a bogăției, au ilustrat un simbol al valorilor, un test al moralității” (312), așa cum constată și Maria, eroina lui Bogdan Crețu, „banii înseamnă o confirmare. Și un semn clar, măsurabil al reușitei […].  Poate și pentru că ei umplu multe goluri. Aproape pe toate. Pot ține loc și de suflet” (Crețu, 2023: 390). Când personajele sunt configurate ca formând un cuplu, disputele legate de bani devin relevante pentru structura narativă și pentru evoluția celor doi sub impactul factorului financiar, așa că diferențele de abordare contează și în cazul lui Vlad și al Mariei: pentru ea, banii oferă siguranță, în timp ce el sesizează obscenitatea lor, „aproape nimic nu rămâne, Valoare sau Simbol, la fel după ce intră în contact cu banii. Se strecoară în orice. Între oameni. În iubire. Între părinți și copii. Mereu m-am întrebat de ce rezistă oamenii la orice, în afară de bani” (391).

Intențiile unui personaj vis-a-vis de bani pun în evidență motivațiile sale, susținute de modul de acumulare și utilizare a acestora pentru a-și consolida ascensiunea, succesul, privilegiul, mai ales atunci când „totul este de vânzare” și „orice lucru poate fi cumpărat sau corupt” (Sehgal, 2021: 316); este exemplificarea oferită de Serghei Morozov lui Gabriel Allon prin cazul personajului terțiar, Arkadi Akimov, un veritabil arghirofil, prins în vârtejul incontrolabil al îmbogățirii, părtaș la jaful dirijat de oligarhii ruși, o adevărată „orgie de profituri pe spinarea clienților, scheme de mituire, sifonări, delapidări, taxe de protecție, fraude fiscale și furt în toată legea, care i-au îmbogățit pe oamenii din jurul noului președinte. Se considerau noua nobilime rusă. Și-au clădit palate. și-au comandat blazoane și călătoreau prin țară pe o rețea de drumuri particulare. Cei mai mulți au devenit multimiliardari, dar nimeni nu era mai bogat ca Arkadi Akimov” (Silva, 2022: 167).

Constatarea că o mare parte a acțiunilor noastre de natura financiară este generată de ipoteze și premise care explică raționalitatea lor, uneori explicită (vezi Ayoub, 1968: 267; trad. mea), este susținută prin prevalența acestei dimensiuni în viața noastră cotidiană, știut fiind că în cea mai mare parte a timpului, „oamenii vorbesc despre bani”, uneori „având o stare de disconfort sau pudoare, amestecată cu un sentiment de vină, chiar rușine” (Maston-Lerat, 2014: 7), deseori însoțită de o anume angoasă, asemenea protagonistului lui Mihai Zamfir, iritat de gândul, „insistent ca o muscă”, de a-și proteja avutul: „să-i ascunzi aici, în sertarul unde-și ține Mihăiță caietele? Să lași într-o casă nepăzită toți banii pe care-i mai ai? […]. Să schimbi încuietoarea, să pui una nouă, cu doar trei chei, pentru voi?” (Zamfir, 2008: 630)

Valoare sau simbol

Când personajele sunt prinse în labirintul unei comodificări perceptibile, adică, atunci când elemente vitale sunt convertite în „marfă” care poate fi comercializată și care are o valoare monetară, perspectiva lor asupra banilor dezvăluie registrul de valori după care evoluează ele narativ, valori care indică matricea lor comportamentală și le determină atitudinile față de experiențele care le pot defini ulterior, atitudinile și reacțiile sociale (vezi Ayoub, 1968: 245), ca în dialogul dintre Emma Woodhouse și Miss Taylor: pentru cea dintâi, „banii nu înseamnă nimic” (căci îi are) și nu judecă oamenii în funcție de banii lor; pentru cea din urmă, lipsa banilor e grăitoare, pentru că „banii le conferă oamenilor putere. Se află în relația dintre cei care au și cei care nu au bani. Sunt esențiali pentru relațiile dintre oameni și pentru modul în care ne judecăm unii pe alții, chiar dacă ne-ar plăcea să credem că nu e așa” (McCall Smith, 2014: 87 – trad. mea).

Existența protagoniștilor în spațiile cotidianului este constant configurată de gama de valori pe care aceștia le combină și le vehiculează, orice valoare fiind „semnul unei lumi umane, reale sau posibile, creație sau manifestare”, apărând în „lucruri, ființe, imaginarul uman” (Bârlogeanu, 2004: 171); se validează prin semnificația pe care o comunică și care îi conferă autenticitatea judecății de valoare și îi marchează diferența, așa cum observă Duchess reflectând asupra posibilelor răspunsuri la banala întrebare Ce-ai face cu cincizeci de mii de dolari?: „majoritatea oamenilor au nevoie de câteva minute pentru a se gândi, pentru a analiza posibilitățile și pentru a lua în considerare opțiunile. Iar acest lucru vă spune tot ce trebuie să știți despre ei. Dar, când îi pui întrebarea unui om care a reușit să facă ceva cu viața lui, un om care merită luat în considerare, acesta îți va răspunde cât ai clipi – și chiar cu precizări. Pentru că el s-a gândit deja la ce ar face cu cincizeci de mii de dolari. S-a gândit la asta în timp ce săpa șanțuri, împingea hârtii sau […] își învelea copiii […]. S-a gândit la asta toată viața lui […]. Emmett nu a răspuns, dar nu pentru că nu avea un răspuns. Am citit pe fața lui că știa exact ce ar face cu cincizeci de mii de dolari, bănuț cu bănuț și monedă cu monedă” (Towles, 2023: 60-1).

Impactul puterii și a importanței banilor asupra unui personaj îi dezvăluie cititorului cu destul de mare exactitate valoarea și simbolul de valoare pe care cel dintâi îl acordă acestei dimensiuni din existența sa (ficțională, firește), precum și felul în care statutul său financiar operează în momente importante din evoluția narativă care i-a fost decisă de autorul său, dovedind, în diverse situații, efectul capacității lor instrumentale.

Referințe

Ayoub, Victor, F., 1968, „The Study of values”, în Clifton, James, A., ed., Introduction to Cultural Anthropology, Boston: Houghton Mifflin Company (pp. 245-272)

Bârlogeanu, Lavinia, 2004, Antropologie sub semnul valorii. Deschideri spre artă și fenomenul educației, București: Editura Trei

Crețu, Bogdan, 2023, Mai puțin decât dragostea, Iași: Polirom

Maston-Lerat, Marie-Noelle, 2014 (2006), Mă doare portofelul. O perspectivă psihogenealogică asupra banilor și a succesului, București: Philobia (trad. Cristina Rusu)

McCall Smith, Alexander, 2014, Emma, Londra: The Borough Press

Moran, Joe, 2005, Reading the Everyday, Londra: Routledge

Sehgal, Kabir, 2021 (2015), Cartea banilor. Înfloritoarea viață a banilor și felul în care istoria lor ne-a modelat pe noi, ACT și Politon (trad. Bogdan Ghiurco)

Silva, Daniel, 2022 (2021), Violoncelista, București: Editura Litera (trad. Dana-Ligia Ilin)

Towles, Amor, 2023 (2021), Autostrada Lincoln, București: Nemira (trad. Mina Decu)

Zamfir, Mihai, 2008, Educație târzie, Ediția a II-a, București: Cartea Românească

1 Comment

  1. Magda Danciu atinge cu acest text consacrat personajelor arghirofile o chestiune esențială a literaturii moderne: estetica realistă se definește prin raportare la tipologia parvenitului, pentru care banul e rost al existenței, temei al trezirii în fiecare dimineață, sens al vieții. Încât a vorbi despre arghirofili e, de fapt, a vorbi despre o pacoste ce a cuprins și cuprinde pe mulți, la mare concurență cu patima puterii. Fiind mai accesibilă, doar fornicația se poate lăuda cu o captură mai consistentă în rândul oamenilor, în comparație cu averea și puterea. Sau, mai pe scurt: spune-mi ce te frământă, ca să-ți spun ce soi de suferință/suferințe te așteaptă.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Rubrici”