Foto: Dino Ignani
Trăind
Pe suprafața geamului
conturul unei răsuflări
– înainte și după, invizibil.
Frică
Nu de moarte, ci
De metamorfoză
– a accepta lepădarea de sine
Ca apa pe care o lași să curgă
Și ia forma a ceea ce-o conține
Și se scurge – și-o absoarbe pământul
Și e și nu mai e – fără să sufere, poate
Și totuși nu se va pierde.
Molcom, temerar
Orice lucru atinge
Pentru o clipă
Culmea desăvârșirii
După care dă pe-afară
Așa cum apa dintr-un vas
Nu-ndură preaplinul.
Cântec de dragoste canibală
Știu că voi da din nou de tine
n-ai să poți să-mi scapi
închipuirea e a mea
capturat precum o insectă și străpuns
ferecat înspăimântat resemnat
oricum vei fi
aici
voi face din tine ceea n-o să vrei
tacticos am să m-apuc să te devor
dragostea nu lasă nimic în farfurie
nici măcar cleștii.
Am să te mănânc și-am să te sug
Golit
n-aș vrea totuși să te fac să suferi
aș vrea să te bucuri și tu
de imensa fericire
de a fi fost hrană.
Cunoaștere
Cunoașterea are loc prin simplificare
Nici vorbă de adăugare, ci de o deposedare, până
La perfecta transparență. Să lăsăm să se depună pe fundul
Vasului zgura, pulberea inutilă care
s-a amestecat cu apa mișcând vasul
dintr-o parte în alta a încăperii. Până și
a trăi nu-nseamnă să adaugi timp la timpul deja strâns,
ci să sustragi excesul de timp
până la perfecta lui scurgere.
Și în acest caz pulberea inutilă
Se va sedimenta într-un vas.
Natură moartă
Afară ninge
O carafă
Pe masă are transparențe roșii.
Descojești mărul domol.
Te ispitește aventura
Acelei coji lucioase
Ce învelește
Lumina încăperii.
Fiecare obiect
Are o consistență zadarnică,
atât de-odihnitoare,
farfuria de ceramică lucioasă
dacă o-nclini
răsfrânge un cer limpede
de var alb.
Prezentare și traducere de Geo Vasile
