În accepția veche a termenilor, „tratat de filosofie a păsărilor” nu poate trece decât ca o sintagmă de domeniul paradoxurilor hazlii. Ce treabă ar avea păsările cu mitul „bunului sălbatic” promovat de Rousseau, cartezianismul lui Descartes, fenomenologia lui Hegel, monismul à la Spinoza, transcendentalismul lui Kant, existențialismul lui Kierkegaard, Supraomul lui Nietzsche, Daseinul lui Heidegger sau cu așa-numitul nihilism al lui Nietzsche? La prima vedere, niciuna. Nu și dacă abordarea noastră are în vedere natura și cultura, concepte antitetice străvechi care, surpriza surprizelor, constituie atât obiectul filosofiilor umane, cât și sursa impulsurilor instinctuale ale păsărilor. În funcție de ce este dat și ce e (de) făcut își ghidează viața și gânditorii, și zburătoarele, chiar dacă proporțiile (auto)reflexivității și mizele existențiale diferă considerabil.
Iată câteva observații comparative din Mic tratat de filosofie a păsărilor, de Philippe J. Dubois și Élise Rousseau, în traducerea admirabilă a lui Octavian Soviany: „Dacă viețile noastre ni se par uneori monotone (…) este pentru că, închiși în birouri, așezați în fața calculatoarelor, nu mai percepem definirea anotimpurilor. (…) Așadar, dacă ar trebui să reținem numai una dintre lecțiile pe care le primim de la păsări, ea ar fi cu siguranța aceasta: să ne reconectăm la natură, pentru o viață mai plină de senzații și de neprevăzut.”; „[E]xistă și păsări al căror comportament se potrivește cu modelul societății iudeo-creștine: la cocori, lebede, gâște și berze, sarcinile clocitului și creșterii puilor sunt împărțite între ambii părinți.”; „Păsările știu mai bine decât noi să călătorească fără să se rătăcească, să depisteze un prădător, să-și găsească hrana în adâncul pădurii virgine și nu contează că nu vom vedea niciodată două păsări colibri jucând poker.”
Așadar, o carte simpatică, cu aplicație inter-regnală, despre adaptare, seducție, curaj, fragilitate, frică, infidelitate, adopție, călătorie și simțul orientării, chemând la reevaluare ornitologică și – nu mai puțin la – autoevaluare.
(M.T.)
