Ați crede că o carte de studii literare ar putea fi o lectură pasionantă? Nici eu n-am crezut, până nu mi-a picat în mână Lumi de ficțiune, lumi de realitate, de Ruxandra Cesereanu (Tracus Arte, 2022).
Titlul cărții e cât se poate de exact, indicând teritoriul predilect pe care autorii cărților luate în discuție își plasează subiectele. Cititorul e invitat să-și lase deoparte prejudecățile și să admită, pe parcursul lecturii, că se poate vorbi cu farmec și în același timp doct despre dialectica fertilitate-sterilitate în Tărâmul pustiit al lui T.S. Eliot și Cronicile din Narnia, sau că e posibilă desenarea unei hărți craniene a lui Mircea Cărtărescu parcurgându-i romanele, de la Orbitor la Solenoid. Mai găsim în această carte surprinzătoare abordări ale „complexului fantasy”, privit prin lecția de magistru a lui Tolkien din Hobbitul și Stăpânul inelelor, dar și a atmosferei neogotice din poezia lui Leonid Dimov. Iar dacă ne-am săturat de atâtea lumi ficționale, mai mult sau mai puțin onirice ori paradisiace, Ruxandra Cesereanu ne arată reversul medaliei, purtându-ne în lumile pline de cruzime, dar nu mai puțin pasionante, din epica epopeică a lui Franz Werfel sau cele din distopia balcanică a lui Ion D. Sîrbu.
E greu de spus ce s-ar cuveni apreciat mai mult în această carte: erudiția și știința cu care autoarea mânuiește instrumentarul criticii sale structuralist-comparatiste, sau arta narativă și imaginația ieșite din comun ale Ruxandrei Cesereanu, care ne fac să uităm complet că avem de-a face cu o carte din sfera cercetării critice.
(Al.S.)
