1. Cum s-a conturat ideea volumului „Teoria tăcerii”?
Totul a plecat de la o întrebare care mi-a venit în minte în timpul unui curs la facultate. Eram, cred, în anul II la Facultatea de Filosofie, e posibil să fi fost un curs de Filosofia limbajului, iar întrebarea era: „În cîte feluri se poate tăcea?“ Am început să-mi notez diverse răspunsuri, unele mai realiste, altele mai fanteziste, unele care chiar aveau legătură cu filosofia, altele care aveau legătură doar cu nebunia. În timp, s-a adunat suficient material pentru o carte.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Lent. Foarte lent. Prima variantă a cărții am pierdut-o în 2009, cînd mi-a crăpat hard disk-ul laptop-ului. N-am reușit să recuperez datele, deși acel hard disk a ajuns pe la niște companii de data recovery din București, Berlin și Budapesta, care însă nu i-au dat de cap. Am reluat lucrul la carte prin 2013, grație unui prieten, Bogdan, care lucra la BitDefender. Nici cei de la BitDefender nu au reușit să recupereze datele, dar faptul că Bogdan îmi dăduse oarece speranțe a fost suficient pentru mine ca să mă reapuc de scris la carte. Practic, au fost 7 ani între momentul în care mi-a venit în cap întrebarea aceea și momentul apariției cărții. Prima ediție a apărut în 2015, a doua în 2018 (ambele la Editura Herg Benet), a treia ediție, anul ăsta, la Editura Trei.
3. Cum vă doriți să fie citit volumul „Teoria tăcerii”?
Pe sărite.
De la stînga la dreapta sau de la dreapta la stînga.
