1. Cum s-a conturat ideea volumului „Degeaba ai citit atâtea cărți”?
După ce am publicat „A râs și tata”, am vrut să scriu un roman. M-am apucat de scris, am băgat vreo 30 de pagini, dar la un moment dat m-am blocat. Aveam structura în cap, aveam personajele, aveam chiar și titlul, însă după două luni de scris nu mai eram curios să știu ce se întâmplă. Nu-mi plăcea de mine când scriam, mi se părea că scrisul devine un chin. Înțeleg că scrisul e și muncă, nu poate să fie doar distracție, doar că mi se părea că nu merită să mă chinui în felul ăla, simțeam că încep să mă mint. M-am întrebat de ce vreau eu să scriu un roman. Iar răspunsul a fost că vreau să scriu un roman ca să demonstrez că pot să scriu pe spații mai mari. Scriind mi-am dat seama că nu-s acolo. Așa că m-am întors la scris povestiri, aveam mai multe idei notate prin diverse caiete și am început să le dezvolt pe rând. Și am început să mă simt foarte bine scriind. Apoi mi-am zis că a doua carte o să fie tot de povestiri.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Din momentul în care am decis că renunț să scriu roman m-am simțit foarte bine. Am scris fără să mă gândesc la publicat, am urmărit fiecare premisă a povestirii și fiecare personaj cu foarte mare atenție. Am încercat – cum zice George Saunders – să las povestea să-mi vorbească. Iar povestea îți vorbește cu fiecare rescriere mai clar și mai clar. M-am pus singur în situația de-a tăia multe pagini. Am făcut-o și cu plăcere, și cu durere.
3. Cum vă doriți să fie citit volumul „Degeaba ai citit atâtea cărți”?
De la început la sfârșit. Chiar dacă sunt povestiri diferite, am gândit ordinea lor astfel încât se creez în cititor o anumită stare.
