1. Cum s-a conturat ideea volumului „Steaua Divină”?
Mi-am dorit să urmez masterul de Scriere Creatoare de la Universitatea Transilvania din Brașov, dar erau vremuri grele, nu-mi permiteam să ajung la cursuri și nici să le plătesc. Deși mă visam scriitoare din timpul liceului, am ajuns să scriu primele proze din acest volum abia în 2016, la cursul de Scriere Creatoare condus de Florin Iaru. Am continuat să scriu după aceea și să public în reviste de specialitate. În 2022 am făcut un pariu cu mine însămi, încercând să scriu o nuvelă despre operația de histerectomie pe care o suferisem cu o lună în urmă. Nuvela se numește „Steaua Divină” și a fost scrisă la atelierul lui Cosmin Perța. Scrierea ei a avut și un rol terapeutic. Îmi este ușor să scriu la persoana I și mi-am dat seama doar după ce am încheiat de scris și nuvela că multe dintre poveștile mele se învârteau în jurul aceluiași personaj feminin, Oara, la diverse vârste, și că am scris un volum de proză scurtă care poate fi perceput și ca un roman fragmentat.
2. Cum a decurs scrierea lui?
A durat opt ani să scriu acest volum și nu pentru că aș fi o perfecționistă. Spun despre mine că nu sunt și că scriu și redactez destul de ușor. Timpul pentru scris este însă foarte limitat. Când am început să scriu primele proze din acest volum, fiica mea avea doi ani și participam la cursuri cu ea în poală. Cele mai multe proze au prins viață la volan. Dimineața când merg la muncă este un moment bun, fiindcă parcurg treizeci de kilometri pe un drum de țară puțin aglomerat. Din mărețele mele idei nu rămâne mare lucru după ce sunt luată cu asalt de găștile gălăgioase de puberi, cu care lucrez, dar trebuie să mă descurc cu ce-mi rămâne.
3. Cum vă doriți să fie citit volumul „Steaua Divină”?
Cred că Steaua Divină are ingredientele unei satire, cu limbaj frust. Miza mea a fost umorul involuntar și tensiunea. Mi-aș dori ca cititorii mei să poată râde, chiar și când nu prea e de râs.
