1. Cum s-a conturat ideea romanului „Calea Jaguarului”?
Ideea mi-a venit – cum altfel? − în timpul bizarei perioade numită pandemie. Am pornit de la imaginea Jaguarului, a vehiculului cu care poți călători oriunde, fără a te mișca din loc. Un vehicul oarecum magic, precum scrisul. Deoarece și scrisul are virtutea de a te plimba prin cele mai îndepărtate locuri, fără a-ți cere să ieși din încăperea în care scrii.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Am lucrat la roman cam doi ani, am făcut apoi o pauză, și am revenit asupra textului, finalizându-l în alte 2-3 luni. Dată fiind structura fragmentară, mozaicată a romanului (pe care-l compun zeci și zeci de voci diferite), nu am fost obligat să îl scriu cronologic. Am lăsat secvențele, atunci când mi se impuneau, ca poveste, să se insereze singure unde le era locul în povestea mai mare a romanului.
3. Cum vă doriți să fie citit romanul „Calea Jaguarului”?
Cu interesul pe care-l trezește, să zicem, un roman polițist sau cvasi-polițist. Cea mai mare satisfacție a mea ar fi ca un cititor, căruia nu i-a displăcut romanul, să-și dorească să citească și alte cărți ale mele. Da, asta ar fi o mare bucurie!
