Majoritatea dintre noi, fie că ne facem cumpărăturile deplasându-ne la piață/magazin, fie că alegem, deprinși post-pandemie, să ne comandăm la domiciliu produsele necesare prin aplicațiile de profil, suntem conștienți că trăim vremuri ultra-fluide, în care fluxurile producției și consumului, autodepășindu-se exponențial atât în cantitate, cât și în diversitate, tot mai des ne lasă impresia că au scăpat de sub control.
Serviciile de ridesharing și food delivery, ca să amintesc doar două dintre cele mai la modă facilități ale omului zilelor noastre din țările dezvoltate, ne încurajează, treptat, la ceea ce am putea numi exces de eficiență: în timp ce ne vând în doze mici semi-iluzia timpului câștigat (care e, în contrapartidă, semi-realitate) ce merită investit în proiecte și ambiții personale, ne atrofiază o parte considerabilă a vechilor funcții. De pildă, competența orientării în spațiu: ce rost mai are să știm încotro e Nordul, când dispunem de un asistent de navigare de nădejde?
Narativa acestei strategii de marketing pune, de fapt, în strânsă corelație bunăstarea cu auto-competitivitatea, (pre)fabricându-ne ideea potrivit căreia cu cât reușim să ne imersăm mai adânc în propriul nostru domeniu de interes, cu atât mai în urmă ne lăsăm vechea condiție socială, primitivă prin multitudinea de task-uri și risipa de resurse. Sloganul MasterCard-ului îl cunoaștem cu toții… și, până la urmă, asta ne-am dorit ca specie – nu-i așa? –, delegarea îndeletnicirilor repetitive, plicticoase și mai mult sau mai puțin solicitante, pentru a face loc experiențelor așa-zicând unice.
Toate bune și frumoase, dar ce ne facem cu branduri precum Just Eat, sponsor oficial UEFA? „Just eat”, care în traducere ar veni: „Tu doar mănâncă”, un mesaj alb pe fundal portocaliu ce îngrădește, parcă alegoric, verdele terenurilor de fotbal. Un mesaj tatuat deja subtil (de fapt, cât se poate de flagrant), meci de meci, pe retina a zeci de mii de spectatori și milioane de telespectatori. „Stop chasing shadows, just enjoy the ride” (Morcheeba) devenind „Stop chasing the ball, just eat”. Oare vulgaritatea asta publicitară ține tot de a patra revoluție industrială?
