Editorial nr. 9

156 vizualizări
Citiți în 3 de minute

Majoritatea dintre noi, fie că ne facem cumpărăturile deplasându-ne la piață/magazin, fie că alegem, deprinși post-pandemie, să ne comandăm la domiciliu produsele necesare prin aplicațiile de profil, suntem conștienți că trăim vremuri ultra-fluide, în care fluxurile producției și consumului, autodepășindu-se exponențial atât în cantitate, cât și în diversitate, tot mai des ne lasă impresia că au scăpat de sub control.

Serviciile de ridesharing și food delivery, ca să amintesc doar două dintre cele mai la modă facilități ale omului zilelor noastre din țările dezvoltate, ne încurajează, treptat, la ceea ce am putea numi exces de eficiență: în timp ce ne vând în doze mici semi-iluzia timpului câștigat (care e, în contrapartidă, semi-realitate) ce merită investit în proiecte și ambiții personale, ne atrofiază o parte considerabilă a vechilor funcții. De pildă, competența orientării în spațiu: ce rost mai are să știm încotro e Nordul, când dispunem de un asistent de navigare de nădejde?

Narativa acestei strategii de marketing pune, de fapt, în strânsă corelație bunăstarea cu auto-competitivitatea, (pre)fabricându-ne ideea potrivit căreia cu cât reușim să ne imersăm mai adânc în propriul nostru domeniu de interes, cu atât mai în urmă ne lăsăm vechea condiție socială, primitivă prin multitudinea de task-uri și risipa de resurse. Sloganul MasterCard-ului îl cunoaștem cu toții… și, până la urmă, asta ne-am dorit ca specie – nu-i așa? –, delegarea îndeletnicirilor repetitive, plicticoase și mai mult sau mai puțin solicitante, pentru a face loc experiențelor așa-zicând unice.

Toate bune și frumoase, dar ce ne facem cu branduri precum Just Eat, sponsor oficial UEFA? „Just eat”, care în traducere ar veni: „Tu doar mănâncă”, un mesaj alb pe fundal portocaliu ce îngrădește, parcă alegoric, verdele terenurilor de fotbal. Un mesaj tatuat deja subtil (de fapt, cât se poate de flagrant), meci de meci, pe retina a zeci de mii de spectatori și milioane de telespectatori. „Stop chasing shadows, just enjoy the ride” (Morcheeba) devenind „Stop chasing the ball, just eat”. Oare vulgaritatea asta publicitară ține tot de a patra revoluție industrială?

Mihók Tamás (1991, Oradea) este poet bilingv, traducător literar, redactor de carte și redactor „Familia”. A absolvit Literele orădene. A studiat la ELTE Budapesta timp de doi ani, ca bursier. Din 2019, doctor în litere (coord.: Al. Cistelecan, UMFST Târgu Mureș). Autor a șase volume de poezii (patru în română, două în maghiară). A tradus texte din peste șaizeci de autori, publicându-le în reviste, antologii respectiv volume individuale. A susținut lecturi publice atât în țară, cât și în orașe din Ungaria, Anglia, Germania, Belgia, Scoția, Lituania și Polonia. Poemele lui pot fi citite în limbile engleză, franceză, italiană, spaniolă, suedeză, polonă, greacă și hindi.

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Editorial”

Editorial nr. 6/2022

În agitația lumii de azi e tot mai greu să gîndești. Bombardați cu informații adesea îndoielnice,

Editorial nr. 5/2022

Așa cum video-ul a ucis radioul și rețelele de socializare, blogul, prevăd un viitor nu foarte

Editorial nr. 4/2022

Scriitorul se profesionalizează încetul cu încetul și la noi. Nu atît în practica gestionării producției proprii