Foto: Gondos Mária-Magdolna
năluca din Sora și-atunci a dat buzna din stradă, a dat buzna în Sora, în hipermarket, a dat buzna și-a început să planeze printre rafturile filigrane de-aluminiu un pescăruș, a poposit pe galantarul cu fructe de mare, dar nu a băgat în seamă icrele sângerii, pateul de macrou, sushibarul, la fel, l-a lăsat rece, a dat buzna zbierând ca o sirenă de ambulanță, a fâlfâit din aripi un timp, a poposit ce-a poposit, apoi, nonșalant, s-a strecurat afară în noapte, l-a înghițit pământul ăsta virgin, al nimănui, noi doar stăteam, stăteam așa, cu plăgile statornice ale uimirii. Central Apartments, Bulevardul Eroilor 46. intru pe horn la tine în cameră, cu toate că nu-s un moș crăciun conservator. mă furișez tiptil lângă pat și încep să zumzăi ca o muscă. la care tu, aproape adormită, ca să alungi insecta inexistentă, începi să dai din mâini prin beznă, îți îndoi degetele îngălbenite de nicotină de parcă te-ai pregăti să dai de pământ o farfurie ori un ceainic. desagă înțepenită-n horn, nu te mai fâțâi. instrument de percuție, inimă, e timpul să bați. corp-automat de îmbrățișări, e timpul să-mi înghiți mărunțișul. limbă lungă, încolăcită în jurul gâtului, te rog, nu e momentul să mă sufoci. aprind o lumânare neglijent, flacăra, pentru o clipă, o ia razna. mă joc cu focul în fața sexului tău de culoarea prafului de pușcă. Să ți-l aducă înapoi nou-născutului precoce de doar 700 de grame i-au cântat Bach în incubator, în locul bâzâitului de aparat, muzică baroc cu valoare nutritivă premium, grasă. și te mai miri că acum îi ies amestecat din gingii dinții de lapte și dinții permanenți? te mai miri că porii îi sunt urechi ce se deschid la sunete? te miri când coboară în fântână după instrumentul muzical vechi ca să ți-l aducă înapoi asemeni unui cățel? Piccola Italia, str. Emil Racoviță 20. la revedere* – așa mă saluți când intru. la revedere, și iei în brațe iedera revărsată pe balustrada balconului, iedera de culoarea acului de brad, o strângi ca pe-un voal de mireasă folosit, o refugiezi în camera răcoroasă, iar eu car înăuntru ghivece de ierburi de parcă aș transporta bretoane verzi, voluminoase. umplem cădița de duș cu mușchi. evacuăm balconul în timp record, înainte ca norii de grindină să înceapă să ropotească. la revedere, spui din nou, prosopul îți aburește pe canapea, la revedere, ce-i cu urmele astea pe noi, de pietriș împroșcat, la revedere, și se aprinde fructul incandescent al becului, la revedere, și trandafirii, civili semeți, ne privesc din vază. la revedere, articulezi de sub jetul de apă fierbinte. la revedere, și gheața începe să răpăie pe sticla brută. la revedere, îți șoptesc între petalele labiilor mici, lipite. Intrat până-n coate înainte să mă pun la coadă, mi-ai smuls c-un gest brusc folia de vidare de pe chip. pe moment, mi s-au tulburat ochii, a trebuit să aștept să mi se limpezească privirea, ca totul să se așeze la loc. de dimineață, enoriașii se târăsc ca larvele. nimeni nu omite sărutarea icoanei istovite. abia când începe să se bombeze de la urmele de buze, diaconii se trezesc, în sfârșit, să dea din mână-n mână șervețelul dezinfectant. bătrânul popă lustruiește cu tenacitate imaginea, ca pe-un nespălat în bucătăria mănăstirii. până ajung eu, cârpa îmbibată-n soluție se mânjește de tot. în locul chipului sfânt s-a căscat o gaură. popa e intrat în imagine până-n coate. Hajongard live și astăzi, ca-n fiecare luni dimineața, doamna Pop stropește cu soluție de curățat geamuri piatra funerară, cu portret gravat, a fiului ei, după care o șterge cu niște hârtie de ziar
traducere și prezentare de Mihók Tamás
[*] Cuvintele scrise cu caractere cursive apar în românește și în original.
