Setlist Quantic[1]: The Same River / #Addicted / Rainbow Box / Story of My Dream / Escalator Shrine / Towards the Blue Horizon / Time Travellers / Egoist Hedonist / We Got Used to Us / Left Out / Second Life Syndrome Encore: 02 Panic Room / Conceiving You
Un scriitor ruso-francez spunea într-un interviu că regimurile ce tind spre autocrație generează (indirect) produse artistice extraordinare, pe care vremurile de pace arareori găsesc forța să le construiască. Știm că Andreï Makine se revendică mai mult de la Franța decât de la Rusia, însă afirmația rămâne valabilă.
Ținând cont de această corelație, putem trece în revistă trupe cu un potențial uriaș – dar și cu realizări discografice nemaipomenite – ce au luat naștere în Ucraina, Rusia sau Polonia. (Polonia – din cauza legii anti-avort, care reprezintă, în continuare, un subiect controversat ce polarizează societățile în mod dramatic.) Așadar, am în vedere pentru viitoarele mele analize albumele unor band-uri precum Jinjer, Stoned Jesus, Sinoptik, Somali Yacht Club (toate patru din Ucraina, acoperind zone de la death-metal melodic, la stoner, post-metal și până la progresiv), iamthemorning, Ascorbic Acid (ambele trupe din Rusia, prima fiind 100% relocată în Marea Britanie de câțiva ani), Tides of Nebula, Lebowski, Behemoth, Sunnata, Weedpecker, Lunatic Soul (toate șase din Polonia).
Riverside, un pariu câștigător în relația cu publicul
La aprofundarea scenei estice, și mai ales a celei din Polonia, au contribuit decisiv edițiile de SoundArt Festival (2017, 2018, 2019), un demers de familie, cum spuneau organizatorii într-un interviu din 2018. Acest sens intim se datorează cunoașterii publicului de către organizatori. Proiectul, ce se desfășura primăvara la Clubul Quantic din București, a fost blocat – surprize-surprize! – de pandemia de coronavirus.
Tot atunci, pe 12 martie 2020, ar fi trebuit să se desfășoare și concertul Riverside, intitulat Wasteland – With the Sun Tour. Din păcate, cel puțin deocamdată, SoundArt Festival nu s-a reluat, însă Riverside și-au ținut promisiunea: au cântat la Quantic din Grozăvești în secțiunea europeană a turneului european reprogramat în 2022.
Și de această dată, amfitrionii s-au numit Cavalleria Events (aceiași actori din povestea SoundArt). Într-un fel, Riverside poate fi considerată un port-drapel al creșterii gustului publicului din România pentru muzica asta (ceva) mai sofisticată. Așteptăm cu interes și răspunsul trupelor autohtone la vizitele Leprous, Haken, Opeth, Dream Theater din ultimii ani. Dar să trecem la spectacolul Riverside din 5 septembrie, de la Quantic; 2½ ani de așteptare care au meritau din plin!
Nostalgii și cronică de concert
Concertul a început puțin mai târziu față de ora stabilită. Publicul, în fervoarea așteptării. Piesa de deschidere din show-ul Riverside a fost The Same River – două părți instrumentale și scurte bucăți vocale, în care Mariusz Duda, solistul trupei, se joacă de-a afirmațiile categorice de tipul „I am your fear, I am your hope/ I am your grief, I am your joy”. Bolta peste timp ne-a purtat prin 2015 și 2007, mai apoi 2021, cu #Addicted, Rainbow Box și Story of My Dream, piese LEGO care au pregătit al doilea „boom” al serii.
Escalator Shrine s-a dovedit puntea perfectă între primul meu Riverside (2013) și al treilea, acesta: o compoziție complexă despre dezumanizare, iluzii vândute la preț de dumping și un soi de anticipare a mcdonaldizării[2] societății. Versurile acestea, fiind scrise prin 2012-2013, le consider premonitorii:
Used to have our love And now – disposable needs Used to have our souls And now – refined new skins Take – use – throw away – forget
A urmat momentul evocării chitaristului Piotr Grudziński, decedat în 2016. Mi-l amintesc tot la București, în Silver Church (2013), când mi-a dăruit una dintre penele cu care a concertat. P.G. a fost alături de noi prin piesele Towards the Blue Horizon și Time Travellers, în timpul cărora emoția sălii a atins cel mai înalt grad.
Continuarea a echivalat cu explozia serii: Egoist Hedonist, o buclă temporală de aproape 15 ani, un exercițiu extreme de heavy, în care autocunoașterea și autodescoperirea joacă roluri-cheie, purtându-te prin toată istoria prog-ului, de la King Crimson, la Cynic sau Porcupine Tree. De la acest punct încolo, concertul nu putea să scurgă decât „materie grea” precum We Got Used to Us (cu referire clară la pandemie și la războiul din Ucraina), Left Out (acel dialog cu publicul în care predomină multe „o”-uri, amintind de Iron Maiden) și Second Life Syndrome (în care suntem practic imersați toți de la nașterea social media încoace).
A fost și-un bis la Quantic
02 Panic Room (momentul de luciditate din întunericul sinelui) a fost exact clipa în care mi-am dat seama cât de mult au evoluat din punct de vedere muzical Mariusz Duda, Piotr Kozieradzki, Michał Łapaj și Maciej Meller și cât de puțin mai contează geografia în răspândirea muzicii de calitate în Europa și în lume. Panic Room e ședința de psihoterapie de care te fereai sau, mai degrabă, pe care nu ți-o permiteai acum 15 ani.
Concertul s-a încheiat cu un moment de meditație, Conceiving You, iar perspectiva unui nou spectacol Riverside (care va însoți discul ce urmează să fie lansat în ianuarie 2023) chiar mă încântă. Am toate motivele să cred în promisiunea lui Mariusz Duda, făcută la finalul serii de luni, 5 septembrie. Nu de alta, dar nu cred că va dura mai mult de 2½ ani până vor reveni.
[1] Conform setlist.fm.
[2] https://www.thoughtco.com/mcdonaldization-of-society-3026751.
