Cu al său recent roman I put a spell on you… (Editura Litera, București, 2020), Allex Trușcă rămâne fidel rețetei din ce în ce mai personalizate de realism dacă nu tocmai magic, cu siguranță infuzat din plin de fantastic; acesta este cel de-al treilea roman publicat de autor și pare-se unul care-i articulează tot mai persuasiv maturitatea narativă, de construcție a palierelor și, mai ales, de jonglare absolut firească și totodată inspirată cu ingredientele miraculosului și ale cotidianului proxim.
Îndărătul poveștii, a cvasi-simplității ei și a recognoscibilității lectorului însuși în subiectul ancorat în real, fascinația lecturii vine și din abilitatea autorului de a mixa registre, tonalități și de a insinua adevăruri dureroase, veridice și verosimile despre miezul unui uman complex și întortocheat. Am spune că povestea ca atare funcționează mai degrabă ca un pretext și deopotrivă ca un background al sondării și al amendării sinelui contorsionat, suferind, înțepenit, nemulțumit, care caută evadări din rutină și în care cititorul contemporan se regăsește însutit: îl avem pe Cristian, protagonistul romanului, care în urma unei aventuri cu o necunoscută, Ileana, într-o pădure, dezvoltă și experimentează tot mai acut mustrări de conștiință. În încercarea sa de a-și salva căsnicia tot mai blazată, întâmplările alunecă și chiar plonjează în fantastic și, astfel, Cristian devine martorul și partenerul unui proces care-l înspăimântă de-a dreptul, și anume: transformarea soției sale, Marcela, care seamănă progresiv tot mai mult cu Ileana, soția împrumutând tot mai vizibil trăsături fizionomice și comportamentale ale amantei accidentale, în vreme ce Cristian devine tot mai sleit de puteri și mai confuz. Istorisirea e așezată pas cu pas sub umbrela misteriosului și a ambiguului, căci prozatorul reușește să întrețină balansul fragil între certitudine și incertitudine, între probabil și improbabil, între real și imaginar, pe tot parcursul romanului. Cititorul trebuie să decidă, în esență, cât real și cât fantastic e dozat în povestea lui Cristian, personaj-narator, care dincolo de prizonieratul său într-o căsnicie golită de pasiune – situație perfect convingătoare ca aparținând realului proxim și nu numai, va evita ori ba eșecul și își va gestiona culpa personală în parametrii unui mental bine ancorat în realitate sau, mai degrabă, va alege să evadeze în fantastic. La urma urmei, farmecul cărții rezidă și în această invitație constant lansată lectorului de a decela între un mecanism mental sănătos al protagonistului de a face față vinei și rușinii și o tactică de eludare a durerii printr-o construcție curativ-mentală de încărcare a realității cu miresmele fantasticului, până la ștergerea granițelor dintre cele două spații. Totul este plasat ingenios sub semnul ambiguității: adulterul ca întâmplare, Ileana ca amantă, Marcela în poza sa metamorfozată. Dinamica relației domestice respiră un dozaj echilibrat, evoluând ori involuând (depinde de perspectivă) într-un ritm suav-alert, deopotrivă paradoxal și, desigur, cuceritor.
Dublul, ambiguul și plurivalența sunt coordonatele intrinseci aplicabile textului atât ca tematică, dar și ca atmosferă și mobilitate narative. În acest dans al cuplului Cristian-Marcela, pe măsură ce femeia se reinventează, aducând tot mai mult a Ileana, bărbatul se resimte tot mai acut ca sleit de puteri; un tango vampiric par a performa cei doi soliști ai acestui cuplu cvasi-arhetipal în tentativa lor de a se salva și de a se scutura de automatisme păcătoase ce îngroapă fericirea conjugală în simple comodități și conforturi golite de comunicare și empatie. Prăbușirea vizibil fizică a protagonistului masculin se înregistrează pe măsură ce soția lui se revitalizează: în acest sens, Marcela este aidoma unui vampir energetic, care se hrănește cu spaimele, fobiile și în speță culpa lui Cristian.
(…) fascinația lecturii vine și din abilitatea autorului de a mixa registre, tonalități și de a insinua adevăruri dureroase, veridice și verosimile despre miezul unui uman complex și întortocheat.
Un amalgam de legendă, miraculos și recurent amprentează romanul lui Allex Trușcă; titlul ales, I put a spell on you, dincolo de evidentele sale asocieri melodice, presărate de-a lungul cărții și identificabile de către fiecare lector, actează ca un soi de supra-metaforă, impregnând povestea dintru bun început cu valențele misterului, ale desprinderii de concretul imediat. Mireasa de la Radovan funcționează ca o legendă a legendei, pseudo-lămurind povestea dindărătul poveștii o dată cu intrarea în scenă a misterioasei Ileana, anticipând oarecum consecințele intruziunii sale în viața fadă a lui Cristian.
Povestea fantasmei Ilenei și, în speță, a felului în care întâlnirea protagonistului cu ea va modifica radical tempoul în cuplul conjugal, dincolo de acest joc al realului cu fantasticul, al probabilului cu improbabilul, al autenticului cu accidentalul echivoc, e presărată și cu mult umor, ironie și auto-ironie, ștanțând scrierea auctorială cu atributele șarmantului: „M-a pus dracu s-o întreb dacă n-a fost cu altcineva la film, sfat pentru bărbați atunci când se enervează, nu spuneți niciodată ce vă vine la gură, nu te pui cu nevasta care are chef de ceartă, și oricum n-o puteți convinge, ea are dreptate, asta ar trebui știută ca o axiomă.”; „Îl ascultam pe-un drojdier cum îi merge gura. Dacă latinii spuneau că în vin stă adevărul, în alcoolul etilic diluat se ascunde toată știința universului, omul părea să se priceapă la fel de bine la politică, economie, filosofie, interpretarea viselor, religie, fuziunea atomilor de prună în molecule de țuică, dar n-a avut noroc, că asta e, Dumnezeu îi încearcă pe cei buni”.
O radiografie a cuplului modern, înțepenit în atributele singurătății în doi, ne oferă romanul lui Allex Trușcă, într-o arhitectură ingenioasă a realului apăsător, pe de o parte și a fantasticului pe alocuri a la Eliade, pe de altă parte; cartea demontează totodată prejudecăți, stereotipii, convenții păguboase sinelui, inserând salturi nu doar între imediat și legendar/ fantastic, ci și între plictis și dorință, dezinteres și pasiune, toate atribute ale umanului și ale dinamicii sale în relații de interdependență. Staze ale eșecului casnic, măști salvatoare și măști angoasante, retrageri și plonjări entuziaste, boala și moartea, stagnarea și metamorfoza, împlinirea și ratarea visului inițial, a proiectului profund uman – toate sunt circumscrise de insolit, echivoc și polivalență, recomandându-l astfel pe autor în poza unui prozator pentru care merită să-ți rupi din timp.
