Hardening like a diamond Nu vom schimba nimic, dar putem visa comunități ecologice pe coame reîmpădurite. Odihnă. Păsări. În fiecare noapte reiau scenariul lui Weisman împotriva aroganței digitalizate – confortul nostru ermetic care se deteriorează progresiv: configurații de natron, acizi & polimeri formând nori fără absorbție de lumină, imposibili de detectat – fără apărare transformându-ne în design calcifiat. Prezență imobilă peste milenii în ochii turiștilor interspațiali care ne aduc libații, arzând diamante și cărbuni sintetici îmbibați în arome de pepene și lime. Nu o să schimbăm nimic, dar mai sunt încă zile în care vom avea sunetul copacilor și textură pufoasă de rozacee. Shine bright bright like vreau ca tot ce iubesc să lumineze în continuare empatic și umil vreau ca tot ce trăiește și se adapă din soare să fie cântec, cer senin. smoothly slides. ambient work nu mai plâng party-urile din pădure cu plante fosforescente și fete pierdute în coconul răcoros al hamacelor – muzica mi-a ruinat corpul și mi-a împietrit privirea binecuvântată pandemia, decalajul nevoilor – acum când am rămas fără incisiv am dus-o aproape un an pe imunizare sintetică de astragal cu aliaj compozit și gust scămoșat de mască am învățat să vorbesc mai puțin și când am vorbit să-mi fie dulce privirea mă întorc de la Cluj, microbuzul are foșnetul acela târziu de toamnă, deși ar fi trebuit să vină vremea bună pentru copaci și terase încerc implantul cu vârful limbii în timp ce toți respiră cât mai puțin și trimit tot mai multe mesaje dar nu a fost nevoie de asta pentru a mă întoarce la tine reasamblat aripi tivite cu stele aripi cum descrie luminarea Mukunda Lal Ghosh. să aveți și voi un zâmbet de Quokka! o să vină alte nopți de vară cu ciorchini desprinse în fereastra pădurii eu pot să râd ca un Quokka! din lumea care se topește 1. de ce petrecem atât de puțin timp împreună ne pierdem încrederea și nimic bun nu se configurează – ura validată de activism reflectă entropia să ne topim după arbori, și ei respiră, și ard zahăr, să ne topim după albastru și forța gândacului rinocer, după soare și dealuri polizate la apus, informație și pixeli, după Be Kind de Rival Consoles după pisici & fantasy – frecvența înduioșătoare a lui Kobayashi Issa din oculte vâlcele: don't worry, spiders, I keep house casually după cei care și-au dizolvat corpul în lumină departe de hățișurile periferice ale gricimentului și ale pinilor scămoșați de gudroane – după echilibru funcțional dacă e posibil în cel mai dark scenariu nori super reflectanți cu spumă de mare, finalul oricărui poem: Da, totul este interconectat. Și e nașpa nu ne vom mai întoarce pe râuri, bioplastici și dependenți, fără recurențe – paleta de coloranți economici stabilindu-ne intensitatea rozacee când se lasă întunericul și suntem triști nimic bun nu se configurează să petrecem mai mult timp împreună mai mult timp împreună 2. Și dacă tot universul e informație viețile noastre plutind în spirale de biți peste mii de ani se vor mai auzi încă vocile noastre modulate, proiecții ale timpului primit și nu a fost niciodată suprasaturație întotdeauna atât de frumos și de infinit
