Editorial 3/2023

949 vizualizări
Citiți în 3 de minute

Ca să nu se aleagă praful de ambițiile culturale ale unui oraș de provincie, acesta e nevoit să-și autoevalueze în răstimpuri resursele umane, patrimoniale, livrești. În plus, ca să nu rămână doar o stație instagramabilă, dar sterilă, care nu emite unde proprii, mai e nevoie și ca aceste resurse să fie angrenate cu iscusință în sisteme funcționale.

Se spune că o urbe devine un pol cultural când ajunge să dispună atât de instituții de învățământ și de cultură competitive, cât și de medii de dezbatere informale, unde ideile acumulate în băncile facultății, la teatru sau la filarmonică pot zburda în voie, desprinse de chingile bibliografiilor obligatorii. Știm încă din Antichitate că opiniile personale capătă contur doar prin ocazionala lor exprimare și că ele se cizelează numai și numai prin ciocnirea lor de alte opinii.

Un astfel de exercițiu, de formare de viziune și gust, ne propun cenaclurile literare, moștenitoarele unei tradiții autohtone de nu mai puțin de 160 de ani. De la legendarele Junimea (Iași), Literatorul sau Sburătorul (ambele București) și până la contemporanele Pavel Dan (Timișoara), Nepotu’ lui Thoreau (Cluj-Napoca), Institutul Blecher (București), Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets (Brașov) sau Noise Poetry (Buzău), toate aceste spații propice gândirii critice și-au însușit misiunea de a concentra și canaliza zvâcnirile intelectuale locale.

Noul club de lectură orădean, Pragul Vaida, înființat de revista Familia în colaborare cu revista Golan, nu se abate de la regulă. Având partenere locale de nădejde precum Facultatea de Litere sau Moszkva Café, acesta încurajează împărtășirea de idei pe baza textelor citite de scriitorii invitați. Clubul denumit după poetul optzecist atipic Sergiu Vaida urmărește, de asemenea, familiarizarea orădenilor cu unii dintre, la ora actuală, cei mai îndrăgiți scriitori din România (și nu numai), precum și descoperirea de noi talente în rândul tinerilor.

Altfel spus, nici amatorii de lecturi publice, nici scriitorii la început de drum ai Oradiei nu mai au nicio scuză. Pragul Vaida e viu, întâmplându-se lunar, primăvara și toamna, pe str. Moscovei, nr. 12. Adăugați-ne pe Facebook, urmăriți-ne activitatea, implicați-vă.

Să fie pace în lume și dezbatere în literatură!

Mihók Tamás (1991, Oradea) este poet bilingv, traducător literar, redactor de carte și redactor-șef adjunct „Familia”. A absolvit Literele orădene. A studiat la ELTE Budapesta timp de doi ani, ca bursier. Din 2019, doctor în litere (coord.: Al. Cistelecan, UMFST Târgu Mureș). Autor a șase volume de poezii (patru în română, două în maghiară) și al studiului Bihorul poetic postbelic. O perspectivă critică asupra liricii româno-maghiare. A tradus texte din peste șaptezeci de autori, publicându-le în reviste, antologii respectiv volume individuale. A susținut lecturi publice atât în țară, cât și în orașe din Ungaria, Anglia, Germania, Belgia, Scoția, Lituania și Polonia. Poemele lui pot fi citite în limbile engleză, franceză, italiană, spaniolă, suedeză, polonă, croată, greacă și hindi.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Editorial”

Editorial 4/2023

Nu se discuta încă despre cea mai recentă grevă din învățămînt cînd, la o întîlnire cu