Poezie și dialog intercultural româno-suedez
Atelierul de poezie româno-suedez de la Stockholm, ajuns la cea de-a 12-a ediție, este unul dintre proiectele culturale cele mai longevive din rețeaua ICR, cu o notorietate care a crescut de la o ediție la alta, devenind o veritabilă platformă de dialog intercultural româno-suedez. Prin profilul său distinct, vine în continuarea altor proiecte literare ale institutului: prezențele românești an de an la Târgul de Carte de la Göteborg, cel mai mare eveniment cultural al Scandinaviei; serile de muzică și poezie organizate la sediul institutului sub titulatura Camera de poezie a lumii (Room of World Poetry – două ediții); Premiul „Marin Sorescu” (15 ediții); prezența românească la marile festivaluri de literatură din Scandinavia (Littfest Umeå – Suedia; Litfest Bergen – Norvegia; LiteratureXchange Aarhus – Danemarca etc.); dezbateri și lansări de carte cu ocazia apariției recente a unor volume românești (Mircea Cărtărescu, Tatiana Țîbuleac, Mihail Sebastian, Max Blecher, Moni Stănilă, Corina Oproae etc.) sau a omagierii unor scriitori din România (Paul Celan, Gabriela Melinescu).
În cazul atelierelor de poezie, scopul urmărit este însă unul diferit. În primul rând, de a facilita dialogul intercultural și de a promova voci literare „noi”. Deși un proiect de nișă, adresat unui public relativ restrâns, atelierul a reușit să creeze legături trainice între scriitori tineri, în plină afirmare, din cele două țări și multe colaborări pe termen lung – traduceri reciproce, invitații la festivaluri, participări la evenimente literare care au creat punți de legătură statornice dintre două țări care nu au o tradiție de colaborare culturală îndelungată în spate, dar care au în schimb o dinamică de cooperare foarte bună în ultimele decenii și o deschidere reală pentru o mai bună receptare reciprocă.
Atelierul de poezie a devenit, de-a lungul timpului, una dintre platformele principale de promovare a poeților români în Suedia și a poeților suedezi în România. Printre participanții la edițiile precedente ale atelierului se numără, pentru a da doar câteva nume, Svetlana Cârstean, Radu Vancu, Claudiu Komartin, Alina Purcaru, George State, Ioana Vintilă, Jonas Gren, Cecilia Hansson, Hanna Nordenhök sau David Zimmerman. Poeziile traduse în cadrul atelierului au fost publicate în reviste literare de prestigiu, atât în România, cât și în Suedia, precum Poesis Internațional sau Lyrikvännen.
Lucrul în echipă pentru mai mult de o lună pe marginea textelor, inițial de la distanță, apoi timp de o săptămână în regim intensiv la Stockholm, creează cadrul unei „imersii” culturale totale, în care scriitorii se cunosc și ajung să înțeleagă modul de raportare a celorlalți la textele lor, împreună cu mecanismele de „producere” a poeziei. Este, în fond, și un exercițiu de reflecție și auto-confirmare dintr-o perspectivă interculturală.
Spațiile de rezidență oferite de Uniunea Scriitorilor din Suedia (Författarförbundet), chiar în inima capitalei suedeze, pe Drottninggatan, la doi pași de Muzeul Strindberg, amenajat la numărul 85, în clădirea cunoscută ca Turnul Albastru, în care marele scriitor August Strindberg a trăit între 1908-1912, în ultimii săi patru ani de viață, oferă ab initio toate condițiile ca „schimbul” cultural să fie unul de succes.
Scriitorii invitați la această ediție au fost Ylva Gripfelt și Lizette Romero Niknami din Suedia, respectiv Mihók Tamás și Daniela Vizireanu din România. În cadrul atelierului, poeții au fost fotografiați de Cato Lein, cunoscut în mediile culturale ca fotograful laureaților Nobel pentru literatură, fotografiile sale fiind postate apoi pe conturile media ale institutului și ale scriitorilor invitați.
Pe perioada rezidenței literare, scriitorul Mihók Tamás a colaborat cu poeta Ylva Gripfelt, iar scriitoarea Daniela Vizireanu cu poeta Lizette Romero Niknami.
Volumele de poezie ale celor două scriitoare suedeze, publicate de două prestigioase edituri locale: ellerströms și Albert Bonniers, au fost apreciate de publicul larg și bine primite de critică. Ylva Gripfelt este poetă, editoare și jurnalist cultural stabilită la Malmö. A urmat cursurile Școlii de Scriitori / Författarskolan din Lund și a condus revista literară Kritiker, fiind direct implicată în editarea numărului dedicat literaturii române contemporane, în 2018. Det gudomliga tillståndet / Starea divină este primul ei volum de poezie (ellerströms, 2023) și a fost nominalizat anul acesta, chiar în perioada atelierului, la prestigiosul premiu de debut oferit de ziarul din Borås, premiul Borås Tidning Debutantpris. Cea de-a doua poetă, Lizette Romero Niknami, suedeză cu rădăcini chiliene, trăiește la Stockholm și a urmat un master de scriere literară la prestigioasa Academie Valand. Lucrează ca profesoară la școala de scriitori Biskops-Arnö Författarskolan. De försvunna / Cei care au pierit este debutul ei, volum publicat în 2020 la cea mai cunoscută editură din Scandinavia, Albert Bonniers.
Tinerii scriitori din România au, de asemenea, cărți de vizită care îi recomandă călduros pentru acest proiect. Daniela Vizireanu scrie poezie, cronică literară și este asistentă de cercetare științifică la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. În prezent, studiază programul interdisciplinar Istoria Artei și Filosofia Culturii la Facultatea de Istorie a Universității din București. Colaborează la reviste precum Observator Cultural, Timpul, Poesis Internațional, Familia, Matca, Echinox sau Tomis. Volumul ei de debut în poezie este în curs de apariție.
Cel de-al doilea oaspete din România al atelierului nostru, scriitorul Mihók Tamás, este poet bilingv, traducător literar și redactor de carte. A publicat eseuri, cronici și poeme în majoritatea revistelor literare din țară. Este redactor la Revista de cultură Familia și colaborează constant cu revistele Várad și Poesis Internațional, printre altele. Autor a cinci volume de poezie scrise în limba română (ultimul publicat: æs alienum, Casa de Editură Max Blecher, 2024), dintre care două traduse în limba maghiară, scriitorul orădean este, de asemenea, câștigător al premiului special pentru traduceri literare acordat de Fundația Communitas în colaborare cu Uniunea Scriitorilor (2019).
Timp de o săptămână, cei patru poeți și-au tradus reciproc poeziile prin intermediul limbii engleze. Discuțiile s-au concentrat pe semantica cuvintelor și ritmul poeziilor, scriitorii încercând să redea cât mai precis nuanțele și sensurile poemelor traduse. Rezultatul colaborării a fost prezentat în cadrul unui eveniment organizat la sediul institutului (Skeppsbron 20) din Gamla Stan (Orașul vechi), în imediata vecinătate a Palatului Regal.
În pofida temperaturii scăzute, în jur de 50 de persoane au trecut pragul institutului în seara zilei de 15 martie pentru a-i cunoaște pe protagoniștii acestei ediții a atelierului și a le asculta poeziile. Evenimentul a constat într-un recital, în cadrul căruia poeții au citit poemele atât în original, cât și traducerile pregătite în timpul atelierului, urmat de o discuție moderată de către Rebecka Bülow, jurnalist cultural, traducătoare din limba română și, de asemenea, editoare a numărului special dedicat literaturii române contemporane de revista Kritiker în anul 2018. A mai colaborat cu ICR Stockholm la Târgul de Carte de la Göteborg, ediția din 2018. În prezent, Rebecka Bülow pregătește traducerea în limba suedeză a volumului Ofsaid al scriitoarei Moni Stănilă, la editura Faethon, preconizat să apară în această toamnă.
Discuția s-a axat pe colaborarea dintre poeți și experiența traducerii textelor. Niciunul dintre cei patru scriitori nu mai participase la un asemenea proiect, toți considerându-l deopotrivă o experiență inedită și o șansă interesantă de a avea un dialog cu cel pe care îl traduci. Procesul traducerii operelor celuilalt a deschis calea unei dezbateri despre diferențele culturale dintre România și Suedia și cum acestea se reflectă în poezie. Ylva Gripfelt și Lizette Romero Niknami și-au propus să scrie o lirică mai amplă, iar Mihók Tamás și Daniela Vizireanu au „văzut” ca o provocare să scrie într-un mod minimalist.
Stârniți de întrebările moderatoarei, scriitorii au discutat pe larg despre procesul complex de reexaminare a propriei opere, atunci când fiecare element trebuie dezbătut și clarificat unui interlocutor care nu cunoaște limba respectivă. Mihók Tamás și Ylva Gripfelt au spus că au folosit, adesea, imagini sau gesturi pentru a explica diferite înțelesuri și nuanțe, iar Daniela Vizireanu și Lizette Romero Niknami au analizat rolul operelor lor în contextul mai larg al tradițiilor literare din România, respectiv Suedia. O mențiune specială pentru Carmen Lungu, absolventă de studii scandinave la București și Uppsala, care a coordonat eficient acest proiect din echipa institutului de la Stockholm.
Ca să nu lipsească nimic din rețeta unui schimb cultural reușit, seara de poezie s-a încheiat târziu la pubul S:ta Clara, din Gamla Stan, binecunoscut pentru serile sale de blues și jazz, în care acordurile de blues s-au împletit cu discuții despre literatură și proiecte de viitor. Am marcat încă o ediție de succes a atelierului nostru de poezie în urma căruia au rămas multe amintiri plăcute și o seară de poezie de neuitat petrecută împreună la ICR Stockholm.
Bogdan M. Popescu
Director ICR Stockholm
Patersonii
Deja cu tradiție, Atelierul de traduceri româno-suedez a ajuns la cea de-a douăsprezecea ediție. În perioada 8-15 martie 2024 am participat alături de poetul bilingv Mihók Tamásși poetele suedeze Ylva Gripfelt și Lizette Romero Niknami la acest excelent demers transnațional, organizat de Institutul Cultural Român de la Stockholm, împreună cu Centrul Național al Cărții și Uniunea Scriitorilor din Suedia.
A fost o săptămână mănoasă atât creativ-poetic, cât și plurilingv, înspre acest proces de comunicare interculturală. În sine, cred că traducerea reciprocă a fost un soi de dialog profund dincolo de backgroundurile și egoistoriile noastre. Am devenit mai conștientă de ceea ce înseamnă intimitatea unui text și cât de importantă este. Au existat inevitabile provocări, menținerea stilului, a tonului, a structurilor precise. Au fost negocieri peremtorii, fără a denatura unitatea calupului. Limba engleză a devenit moneda noastră de schimb, iar atunci când lexicul devenea insuficient în fața particularităților lingvistice și a nuanțelor semantice, am recurs la imagini, la gestualitate, chiar și la onomatopee! Cred că niciodată nu mi-a fost mai clară sintagma aceea scolastică, specific românească, „Ce a vrut să spună autorul?”, pentru că acum, în sfârșit, autorul îmi răspundea. Avea autonomie.
Nu știu dacă există intimitate mai mare cu un text „străin” decât cea a traducerii lui. Mai ales în poezie. Trebuie să fii un fel de bijutier care topește și toarnă un limbaj într-o anumită formă. Atât poemele mele, cât și cele ale lui Lizette explorează tema copilăriei, a deteritorializării familiale, a migrării în general. Or, poezia ei m-a făcut să ies întrucâtva din zona mea de confort imagistic, de viziune reprezentațională, adică dintr-o perspectivă pășunist-sorescian-idilică, pentru că abordează motive forte precum abuzul sexual în familie, disocierea identitară, sentimentul de abandon. E o poezie viscerală, minimalistă, eliptică. Amintește de vâna dicteului automat.
Discuțiile noastre au stat și dincolo de texte. Am vorbit despre ecarturi culturale, mentalități etnocentrice, tipicitate, despre discursuri. Un lucru care le-a mirat pe ambele poete e convenția din România de a primi recomandări de la poeți și critici literari pe coperta a patra a volumului, aspect nefamiliar pentru câmpul literar suedez. Mi-a atras atenția statutul studiilor de creative writing în Suedia, care e unul instituționalizat, foarte bine organizat în sistemul superior de învățământ. Există școli de scriitori, precum Academia Valand. Și noi avem diverse cursuri, ateliere, nu și școli propriu-zise pentru asta, de stat. Îmi povestea Lizette despre faptul că pentru ei e ceva firesc să fii poet(ă) și să fi absolvit un master de scriere literară. Sigur, asta nu e o legitimare creativă, ci o practică, o formă de educare a cititorului.
Chiar dacă vremea scandinavă ne-a intimidat pe alocuri, a fost o săptămână cu multă chimie intelectuală. Am fost niște l’attrape-cœurs.
Daniela Vizireanu
Lizette Romero NIKNAMI
aici e o familie
farfuria care se măsoară după palme
masa care se zgâlțâie de la pumnul abia stăpânit
cuțitele aruncate din priviri
aici sunt și eu
/
iată-mă
sunt aici
în oglindă, în piept,
în fața obiectivului, sub masă, în spatele ușii
în poza de clasă, în dulap
pe scaun, pe ecran
în toaleta școlii
în camera mea, în pat, la secția de poliție
/
tot ce contează e să ancorăm enunțurile în claritate,
a fost odată ca niciodată o familie
e adevărat
a fost o familie
nu e chiar adevărat
a fost o mamă, un tată
o fiică
una și alta
/
în casa cu ziduri înclinate
îmi scriu eseurile pentru școală
îmi fac temele, conjug verbele la passé composé
aici mă fut și mă las futută
aici îmi vine să-mi scot ochii cu lingura de lemn
/
privește-mă
îmi zgârii pielea de pe față
și îngenunchez în fața capacului de toaletă
ca înaintea unui nou dumnezeu
privește-mă
încep să mă dezintegrez
încă o dată
/
nu există nicio diferență între odihnă și veghe
tot așa cum nu se poate stabili un început
să se spună precis: da, aici
dacă sunt cuvintele prea puține
sau e doar greu să le înțelegem sensul
se vorbește despre asta,
dar nu despre ceea ce contează
aici îmi amintesc ceva,
dar îmi amintesc greșit
/
rup cearșafurile
să le pot coase din nou
mă mișc între pat și peretele despărțitor
podeaua și geamul,
un dulap, șifonier
de la scaun la masă
o fustă
ceva ce ți-e teamă să spui
stau țeapănă în colții fiarei
mă țin singură de mână
aici mă las violată iar și iar
/
în acest loc plâng și vomit, alternându-le
recapitulez tema la engleză pentru mâine
îmi caut propriile contradicții ale chipului
ultimele picături de la o poșircă
și un monstru în pat
în fața jurnalului încerc să evit lucrurile
înainte de a scrie că măcar eu
pot avea încredere în mine
/
aici am învățat că atingerea
e un fel de confesiune
îmi sărut
genunchii, brațele
îmi pun singură mâna pe creștet
îmi ating umerii
așa învăț despre intimitate
despre disciplină
/
cândva am fost fiica cuiva STOP corpul îmi aparținea STOP
cum se simt mușchii coapselor când se contractă STOP ochii STOP gâtul STOP
acum pot respira STOP e foarte cald STOP fața nu mai e a mea STOP
perechea de pantaloni STOP părul lung și negru STOP nu știu dacă să dorm cu
șosetele puse sau nu STOP maioul mov STOP până la urmă pielea se înroșește
de la căldură STOP ajunge STOP pijamalele au șnur STOP nu-mi mai amintesc STOP
gâtul STOP un braț, o gură de ce nu pot STOP pantalonii sunt roșii STOP patul dublu
în mijlocul camerei STOP deasupra tavanului STOP gura STOP fața mea începe să semene cu el STOP mă doare STOP nu voi spune nimic despre asta STOP același perete care nu mă protejează cu adevărat STOP cămașa de noapte STOP acum nu mai sunt
Traducere și prezentare de Daniela Vizireanu
Impresii calde la rece
Workshopul de traduceri româno-suedeze din Stockholm, aflat deja la a douăsprezecea ediție, a fost fără-ndoială unul dintre cele mai reușite programe literare marca ICR la care am participat. Disciplină și voie bună, frig și pași iuți către câte un muzeu, parc, pub sau chiar cimitir. O gazdă impecabilă, directorul Bogdan M. Popescu, secondată de Carmen Lungu, pregătind totul migălos, consultând mereu părțile implicate.
Am făcut cunoștință cu mulți apropiați nordici ai poeziei și am învățat o sumedenie de lucruri în timpul șederii mele la Casa de Oaspeți a Scriitorilor (Författarnas Gästhem) din capitala Suediei. De pildă, cum să-mi mimez sau ilustrez grafic versurile atunci când lingua franca pe filiera căreia încercăm să ne înțelegem, autorul și traducătorul, nu mă ajută. Strictețe privind regulamentul intern al oricărui loc. Atenție sporită la unele expresii sau adjective identitare care ar putea leza. Indirect, forța aglutinantă a protestelor în stradă pentru cauze îndepărtate. Dar și cum să nu-mi uit acasă, la proxima astfel de incursiune, ecusonul de jurnalist cultural, pe baza căruia mi s-ar fi aplicat la intrarea în muzee reduceri consistente.
Traducerile reciproce s-au dovedit un succes nu doar judecând după numărul relativ mare de spectatori de la evenimentul final (desfășurat la sediul institutului organizator), ci și prin prisma prieteniilor interculturale care s-au legat cu această ocazie. Poemele participanților, traduse din română în suedeză respectiv viceversa, au fost citite cu voce tare și dezbătute în cadrul unei sesiuni de Q&A moderate de traducătoarea Rebecka Bülow, ceea ce a înlesnit semnificativ armonizarea celor două câmpuri poetice atât de diferite.
De menționat, nu în ultimul rând, că reușita acestei ediții de atelier e dovedită și de continuarea post-factum a colaborării dintre părți în vederea publicării tălmăcirilor în diverse reviste literare (Familia, iată, sparge gheața!), precum și, într-un viitor nu foarte îndepărtat, în volume individuale. Recomand acest program pregnant al ICR Stockholm, nutrind speranța ca tot mai mulți poeți participanți să-și vadă manuscrisele publicate la editurile țării partenere.
Mihók Tamás
Ylva GRIPFELT
Starea divină (I)
Apoi tata m-a tras de pe hol
Cu chipul, cu vocea seară
Voi sta cu el la fereastră
/
Copacul și iarba sunt prin văzduh de un albastru adânc
Un felinar strălucește pe crâmpeiul de cărare
/
Mă sprijin de caloriferul rece
mă zgâiesc la locul în care drumul se întretaie
dar nu apare nimic
nu am voie să mă mișc
Drumul e pustiu
/
În spatele meu camerele se umezesc
Tata vorbește, se scutură
îl voi asculta
/
De munte nu văd mai nimic
/
Doar când apare pisica mă pot întoarce
s-o mângâi pe spinare
/
Ne terminăm treaba
Și se-nnoptează
/
În bucătărie ușa frigiderului se deschide și se închide
un scaun este tras și tonul stins persistă multă vreme
/
Sunt trează, gândesc
propoziții pe care le-am auzit
rugăciuni
/
În interiorul pisicii de pe scaunul din hol se află visele pisicii
/
Desenez muntele ciuntit
/
La lumina ferestrei miroase a lemn cald
a lucruri umezite
Lui tata îi unduie părul când se plimbă prin curte
În ticăitul ceasului e multă liniște
/
Mâncăm ce a gătit tata apoi tata spală vasele
Încerc să spun ceva, mă întrerupe
/
Zilele concresc
Colindăm camera, bucătăria
rar colindăm pe-afară
/
Pe brațele fotoliului se-ntind brațele lui tata
Ceasul solar se apleacă spre munte
Pisica e la mine
/
Pe cutia pick-up-ului se află raiul
un pătrat înclinat
nori albi
gonind repede-repejor
Traducere și prezentare
de Mihók Tamás
Ecouri lirice post-atelier
piruetă perfectă
cu ochii în florescența steagurilor
toate afișele digitale s-au predat în fața protestelor.
pulsează iubirea pentru răniți,
pulsează hemoglobina.
nu sunt doar câțiva morți în oraș,
nu asta am venit să-ți spun,
dar dacă tot sunt aici,
orașule, învață-mă și pe mine
să mă racordez
la nepătrunsul ascuns,
fie în adâncimi de întuneric,
fie în vrajba elefanților globali
sau în inima celui mai debil temnicer.
spune-mi, zeiță (sau tu,
conștiință), cum am ajuns noi oamenii pe aici!
în agora locală un bărbat ne vorbește despre iisus
aproape transpirând.
el nu știe că în frig eu contemplu lumea diferit,
mă gândesc la tricotaje, la rulouri cu scorțișoară
și la mântuire deloc.
splendoarea mă face o eroină a momentului,
cu toții putem,
într-o noapte ca asta, înstelată,
cu greutatea unui hohot.
bogdan ne coboară într-un bar cu muzică jazz live,
suntem vioi
și timpul devine o piruetă perfectă
printre noi.
Daniela Vizireanu
martie de stockholm
gamla stan imunitate moale
toată săptămâna următoare
propolis
și paracetamoale
hainele ieftinache
în care lunecam
în jos pe drottninggattan
imitau cromatic hainele lor
doar liniile lăsate de uscător
trădau slaba calitate
puhoi de blonzime
cu fard oranj și mâini fine
sfincși anti-tero
surprinși
cu limbi scoase-n lateral
și pe ici-colo
câte un est-european
cu fes banal
snälla snälla
tack tack tack
în frigul-vibrație
și numai grație
pietricelelor antiderapante
în ochii tăi azi nu se scufundă
verdele de silvostepă
în maroniul-tundră
Mihók Tamás
