Poeme de Horia Corcheş

160 vizualizări
Citiți în 9 de minute
*
lucrurile pe care le-ai făcut 
camera strălucind de curățenie
pielea parfumată blând
vor primi ceea ce merită, toate
o dimineață însorită
privirea unui trecător
un somn bun și plin de speranțe
vei crede că așa începe totul
cu lucrurile de care te îngrijești să existe
pentru a primi cutia fermecată
brățările de pe încheietură
tatuajul ascuns
pijamalele curate, mirosind a cocolino
și a umezeală între coapse
cafeaua de dimineață pe balcon
vor primi toate ceea ce merită:
o plăcere nemărturisită public
energia vieții de zi cu zi
luxul discret al toamnei care trece
vei crede că încheie toate ciclurile
te vei uita în oglindă căutând un semn
abia atunci va trebui să aștepți
dragostea nu vine niciodată ca o recompensă

*
în definitiv
cele mai frumoase gesturi
le faci dimineața
ochii pe care-i deschizi și privești cu ei
tavanul
genunchii pe care-i ghemuiești la piept
sub pilotă
și-apoi îi întinzi ca pe niște arcuri mici, de ceas,
deodată cu mâinile, spre marginile camerei
(mătasea pijamalei te mângâie familiar)
scrolatul scurt pe feed
pentru a vedea cine ce și unde
și o amintire de acum un an sau doi
o floare sau o ciocolată sau o carte
un vin
lucruri 
și gesturile mici ca niște pumni de fetiță abia ridicată la verticală
țigara aprinsă
piciorul drept îndoit sub cel stâng
fumul care se înalță ca la un sacrificiu
6.00, 6.30, 7.15
(la 8.00 te ridici, pentru ultimele gesturi:
dușul rapid – atingerea corpului, hainele,
ochii priviți în oglindă și câteva podoabe)
în definitiv
cele mai frumoase gesturi le faci ca pe-un ritual
care se termină brusc
acolo unde începe să pâlpâie insistent
ca un led 
responsabilitatea

*
când vei veni
vei vedea cu claritate:
mâinile mele fac gesturile mai încete
mângâie cu mai puțină înfrigurare
se apropie de obiecte fără să le mai atingă
și nici măcar când îmbrățișează
nu mai rup oasele din tine
vei vedea bine
și capul meu are o altă structură
în loc de gură are acum o carte cu legi
articole pe capitole
și alineate
ochii mi-s mai mari 
încap în ei toate marginile 
când vei veni vei vedea cu claritate:
ochii mei pot cuprinde mai multe regate
și se rotesc într-o mișcare neobișnuită
fără să mai înghită
pielea mea,
când vei veni, vei vedea,
nu mai are celule de tegument
și-a secretat un pigment
care o face translucidă
prin ea se vede cum cresc mușchii pe oase
și respirația mea miroase acum
a parfum
când vei veni vei vedea cu claritate:
m-am transformat într-un fel de virtualitate
cu numere binare
strălucesc la toate încheieturile fluorescent
nu mai sunt într-un singur fel
sunt altfel
am un miliard de forme disponibile
accesibile

*
îmi spui baby
nu-mi poți spune iubitule
în limba noastră cuvintele au ceva în plus din realitate
știu
zic în gând: să le schimbăm
să facem din ele ceva adevărat
ca o farfurie cu paste
din care mâncăm seara amândoi
baby ești bine
sunt bine baby
aproape la fel de bine ca atunci
când ți-am rupt o floare dintr-un gard
o floare cât un deget
eu o vedeam uriașă
de ce rupi flori m-ai certat
pentru tine, baby
mulțumesc, de fapt, ai pus-o la ureche
au rămas cuvintele în limba noastră
amestecate cu mirosul serii
sunt bine baby
am mai cules de atunci o mie de flori
le-am uscat pe toate, știu că te-ar înfuria
nu se face să rupi florile
nu se face să mă săruți pe stradă
nu se face să-mi pui mâna pe fund în restaurant
baby
știu că nu se mai face asta 
 
*
nu voiam asta
atunci când ți-am spus
era aburul fierbinte al apei din cadă
amestecat cu cel de whisky
pielea ta și mirosul tău
te urăsc atunci când ești un corp
mă înfurie teribil 
degetele tale mici și
oasele fragile
statura ta până la subraț
– eu însumi un bărbat nu prea înalt –
părul tău oarecum rar și bine aranjat
ochii 
toate părțile astea ale tale
pe care le-aș putea asambla în diferite moduri
ca piesele de lego
sunt în săculețul meu amestecate
lucrurile frumoase există
nu asta am vrut să spun
să fim prieteni
să ne futem fără obligații
dragostea ta și jetul dintre coapse
pe care încă nu le știu desena 
cu o singură mișcare de stilou 
așa cum desenezi o figură geometrică

 
*
pe marginea căzii
am adunat tot 
câteva cărți – poezii
romane și dezvoltare personală –
doi bulgări de sare de la Nala
o parte dintre mișcările tale
selectate cu atenție și egoism
care sunt ale mele acum
picioarele întinse în afara apei
sprijinite pe rama de lemn
o ceașcă cu cafea
se aude prin țevile de aramă
cum curge apa fierbinte
încălzind măruntaiele apartamentului
iar tu
strălucești în dioramă
ca un cristal de iridiu în vârful unei penițe de lux
 
*
poate că și tu știi:
viitorul începe întotdeauna de la o lipsă
de la secvențele în care nu mai găsești câte o piesă de puzzle
care să completeze întregul
să acopere o dimineață
pe care știi că ai trăit-o
acum în locul ei e cenușiul mesei
viitorul începe de aici
unde vocea din capul tău 
cere să îți aduci aminte
câtă delicatețe cântarea gestul
prin care îmi atingeai umărul?
câtă forță cântarea sâsâitul
când te sărutam pe ceafă?
câtă enervare cântarea respingerea
când voiam să îți fac o fotografie 
într-un oraș străin?
câtă premeditare cântarea bunăvoința
când îmi preparai cafeaua?
(Vocea începe să fie tot mai tăcută
Vocea începe să aibă o intensitate egală cu răspunsurile pe care nu le primește)
viitorul începe aici
unde vocea începe să tacă
unde vocea începe să nu mai aibă putere
unde amintirea e un cadavru de lux
îmbălsămat cu piese lipsă de puzzle

Horia Corcheș (n. 1974) a absolvit Facultatea de Litere la Universitatea „Babeș-Bolyai” și este profesor de limba și literatura română. Debutează editorial în 2008 cu un volum de poezie. Urmează două romane, Istoria lui Răzvan (2014) și Partaj (2016), și volumul de poezii În sfârșit am o viață perfectă (2021). Scrie articole de opinie și de specialitate în Dilema veche, Școala9, Perspective, Revista cercurilor de lectură, publică proză scurtă în reviste ca iocan, Familia, Vatra etc., precum și în antologii. Este membru al juriului Concursului de creație literară Trofeul Arthur, al Concursului de creație literară „Locuiește în poveste!” și al Concursului de manuscrise Prozoteca.

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”

Poeme de Andreea Drăghici

Andreea Drăghici a absolvit Facultatea de Litere, secția Limbă și literatură română – Limbă și literatură