Asfixierea unei planete

părea că am dormit deja somnul morții
când ne-am trezit
aveam creierele curate
prin hublouri nu se mai văd galaxii cunoscute
miliarde de stele desenează
scheme nedescoperite încă
mă gândeam că te pricepi la cumințenie
că ai mișcările astea calme încete și limpezi
fără echivoc aparent 
ca de asistentă medicală
care îți dă sentimentul siguranței
totul va fi bine nu o să doară
sunteți pe mâini bune
ne lipeam fețele de vitrajul blindat
înfășurați în fâșiile albe, ca de cearșaf
în care ne-am împachetat înainte de anestezie
cu palmele strânse
priveam întunericul cum rămâne în urmă
cum nava ne duce spre destinație
coloniile pe care le vom întemeia, spuneam,
vor avea infinite jungle 
care vor pompa aer proaspăt
neviciat
vom întemeia civilizații noi
temple din minereuri indestructibile
vor celebra pentru totdeauna
lumina divină
venită din spațiu
pe care am coborât
cu palmele lipite 
iar cumințenia ta, pulovărul ăsta violet pe gât
nu mă gândeam că-i pot afecta pe cei din jur
că pot duce la altceva decât la peace, love, peace, love
îmi creau sentimentul de siguranță
că pășind pe noul tărâm
unde populațiile nu s-au născut încă
o să dăm nume fiecărei galaxii 
din partea asta necunoscută a universului
au venit și orele în care
îți atingeam pielea 
au fost zilele noastre frumoase
când încă nu simțeam îngrijorare
stocam în memorie fiecare mișcare
de pe planeta asta nouă  
ca de salpetru
suprafețe transparente
cerul era o hologramă cu milioane de fibre în mișcare
fiecare altă culoare
mă întrebai care e soarele nostru
avea cumințenia asta a ta ceva 
zâmbetul tău de femeie de casă, curioasă
care face lucrurile așa cum trebuie 
așa cum se cuvine
poate de aia priveam desenul cerului fluid
linii albastre și galbene,
timid 
corai și verde fluorescent
violet, ocru și roșu indecent
m-am așezat pe spate, în nemișcare
te-ai așezat lângă mine
aerul era curat, aerul era tare
stăteam cu umerii lipiți ca două pietre în bordură
căutam pe cer soarele și tu aveai palma mică
aminoacizi
roiuri de fluturi fluizi
era acolo o vale de ytriu
și am simțit cum corpul mi-a devenit străveziu
al tău, în dreapta mea, lumina ca o stea
nu te mai mișca, nu te mai mișca
îmi venea să strig, stai așa pentru totdeauna
părul tău – milioane de firișoare catodice
pluteau leneș-melodice
și-ți puteam vedea ca săgeți de laser
gândurile flash-uri în creier
inima, pulsând roșu-incandescent
pompând sângele fluorescent
și roze 
stranii osmoze
infinite capilare 
într-o ciudată asamblare
suspendate parcă sau subtil agățate
de tecile fibrelor musculare curbate
cumințenia ta începea deja să aibă ceva 
ce ieșea în afara ei, ca un fel de alien
adormit într-un corp și pe care așteaptă să îl penetreze
dinăuntru înspre în afară
o senzație bizară
ți-am atins cu degetele, de-a lungul vertebrelor, pielea luminiscentă
și-ntr-o reacție fosforescentă
am văzut cum se transferă, rapid
un fel de abur transparent și fluid
din mine în tine
sau din tine în mine
am tresărit amândoi
valea de ytriu rămânea înapoi
și noi mergeam înainte
planeta asta ciudată 
ne învăța propriile ei cuvinte
acum când stau și te privesc de departe
într-o fotografie străină mie
văd același contur de obraz curbat
și părul din firișoare catodice
alien strig la tine, înspre ecranul device-ului dincolo de care ești
te pricepi la cumințenie îți strig mai ții minte
dimineața ne lipeam corpurile
de aerul umed
hainele adunate morman lângă noi
respirația ta trecea prin pielea mea
mă gândeam 
că planeta asta pulsează în ritmul în care
trec degetele peste vertebrele tale
ca peste clapele unui clavecin
părul îți sclipește și acum 
într-o fotografie străină
ultramarin
în prima zi m-am trezit înaintea ta
pe cer chipul zeului era desenat încă
plutind în plasmă fosforescentă
m-am închinat spre cele patru puncte cardinale
zeul își scutura pletele zâmbea și se topea în plasmă
dormeai 
deasupra pleoapelor ți se așezaseră două insecte
pluteau albastre ca niște petale fără să te atingă
la asta mă refer când spun că mi se părea
că întreg corpul tău se pricepe la cumințenie
și nu știam că asta îi poate afecta
pe ceilalți
desenam în jurul tău
în praful de osmiu cu degetul
unul după altul cercuri fosforescente
rămasă în centru ai început să strălucești
insectele s-au ridicat de pe pleoapele tale
se roteau în cercuri concentrice
albastrul le-a devenit incandescent
iar cercurile de osmiu au început
să se rotească în sensul opus insectelor
ca un fuior
sau poate ca o tornadă
în care te înfășurai ca un cocon
cercurile alb-argintii
fluturii albaștri
corpul tău ca un sâmbure
s-au ridicat deasupra capului meu
urmăream planeta cum se luminează
cum corpul tău coboară și se așază
pe stratul de osmiu
când ai deschis ochii
am văzut zeul cum dansa în ei
și se diviza în nenumărați zei
spre seară
când te-ai așezat
cu cumințenia ta lângă perete
ca lângă un menhir
eu m-am înălțat pe vârful degetelor de la picioare
deasupra capului tău
în piatra de holmiu, strălucitoare
am scris cu degetul, aproape fără să respir,
cu apă și pudră de piatră
o odă idolatră
pentru planeta cerurilor noi
aici ne-am odihnit, aici ne-am numărat de la unu la doi 
ziua cu numărul șapte apoi sau o sută
când te-ai trezit prima
am deschis ochii
și am crezut că pleci
că o iei înainte spre ceva neștiut
m-am ridicat într-o rână
la început
privind mișcarea ta, de felină
cerul avea o culoare curată
și marginea spre orizont curbată
am strigat către tine:
„aceasta este o stea căzătoare”
și ți-am arătat o frunză, pe care o luasem în mână
te-ai întors cu chipul și-ai zis:
„nu, e o casă cu acoperișul de lână”
am luat între degete o piatră albastră
și-am zis:
„aceasta este o floare în glastră”
te-ai uitat la ea și-ai zâmbit:
„nu, este un urcior de cristal, ciobit”
apoi ai luat tu, dintr-un copac, o poamă
ai zis:
„acesta este un coif de aramă”
m-am uitat atent și te-am contrazis:
„de fapt, e o istorie în manuscris”
ai dat din cap, nici nu, nici da
ne-am uitat amândoi spre forma de lângă noi
și-am rostit amândoi
„acesta este un labirint”
tu ai zis: „nu te mint”
eu am zis: „nu te mint”
am pus nume apoi
fiecărei forme noi
pe măsură ce pășeam spre valea de samariu
orizontul curbat l-am numit sidefiu
cuvintele s-au urmărit apoi
unele pe altele, în galop
zilele s-au înghesuit tot mai pripit
iar astăzi
încă mi-e dor de corpul tău 
am început să uit
celelalte lucruri care contau
modul în care îți era aplecat capul
când stăteai cu mine la aceeași masă, citind
în timp ce eu lucram la laptop
părul căzut peste obraz
și gestul prin care ți-l duceai
din când în când după ureche
derularea paginilor după un ritual branduit
zâmbetul 
cu buzele ușor întredeschise 
jumătate candoare
jumătate sex
chinul degetelor 
când se încăpățânau să mă imite
învârtind tutunul în foița de țigară 
și cedarea ta când preluam eu procesul
privirea prin ochelari
curioasă ușor disimulantă fals neștiutoare
și celelalte lucruri
cele care țin de cumințenia ta
de pulovărul tău violet
am găsit un bilet într-o tăviță din living
o jumătate de foaie de matematică 
scris pe pătrățele 
printre alte facturi și nimicuri
îți mulțumesc pentru cină
pentru seara cu lectură 
și pentru boom shakala
o clipă n-am știut cine-mi vorbea
apoi am auzit în memorie intonația tonalitatea accentul 
boom shakala
și toate astea încep să dispară
o planetă tot mai pustie iese din galaxie
printr-o lentă asfixie
intră într-o gaură neagră, greoi
corpul tău încă mai rătăcește pe ea
ca un strigoi