munți - amintiri dintr-o altă viață - tatălui meu nopți degerate – regrete la gura sobei ne încălzim ne încălzim la distanță uite când ninge în codru noi vrem să fim împreună noi vrem să schimbăm ceva întind rufele sub cerul înstelat două mâini pline de stele mă apropii de foc. inhalez fum îmi afum sufletul ca și cum mi-ai fi dat o sută de crini ca și cum mi-ai fi dat un imperiu o rotație de scaun și văd lumea în plină cădere. cântece de moment care ne fac să credem că aparținem unui nou teritoriu de carne. nopți degerate și stele în sticle din care bem ca din pereții de sticlă prin mine vezi toți oamenii și lacrimile în cenușă cerșetoare la colț. colțul mâinilor tale întinse acum spre volan. pelerina albă acoperind transparența ca un spital aglomerat ca atmosfera în care nu mai ai oxigen cine a murit probabil nu îți va scrie înapoi. la 1 dansez cu figurine de ceară cum dansam aievea cu iubiri moarte statuete acrilice îmi amintesc de galeria de artă de pe strada copilăriei mele tata e acolo undeva. așteaptă să-l sun când ies dintre munți tata își amintește că eram mică și el avea 25 de ani Amintiri dintr-o altă viață, spune. nopți degerate în care mă vezi atât de frumoasă și eu mă gândesc că unuia dintre noi sigur îi e foame unuia dintre noi sigur îi e frig unul dintre noi sigur se simte singur e tata. când totul ți-e bine sobă caldă, mâncare bună, copil țopăind privirea ta și natura umană să îl sun să îi spun că îmi lipsește imaginea lui la 25 de ani miner când mă jucam cu lampa lui sub pat și lumea era o familie iar familia era o explozie – cărbune împroșcat spre viitorul meu într-o vreme de demult un copil roșu nicicând în brațe la tata. tată, de fapt te-am sunat ca să-ți spun - lui Ionuț - am găsit un băiat frumos și bun nu ca cei pe care îi știi cel care m-a lăsat cu un copil mic de crescut cu o carte singură în parc pe genunchi am găsit un băiat să fie cu doamne ajută zici să fie cu bine și pace să ne bucurăm autobuzul e plin ochi ziua va fi lungă, călătoria? 10 ore el aprinde o țigară și fumul acoperă trecutul meu ca pe o pădure în jar ca o ceață densă dimineața când pleci acasă. când toată lumea doarme. el mă sărută în fața tuturor și prima dată după 5 milioane de ani cerul din ochii lui coboară în inima mea ca o flacără de metan – un soare albastru – toată dragostea. Velvet pentru Dănuț și Ren Velvet Bistro Club fumam și căutam scuze pentru trecutul fumat – narghilea de cireșe – abur ca duhul care se duce departe pentru prietenii mei binecuvântați aproape de plafonul barului la unirea lor viața decurge și o intensificăm trebuie să-ți căutăm și ție un băiat pe măsura ta, zicea Dănuț și aburul atingea plafonul tablourile ne înconjurau, culorile ne atingeau chelnerița ne aducea frumusețe în plus mă gândeam la ce ai să spui lăsam în urmă deja o mentalitate sunt deschisă și vreau să cunosc, i-am zis lui Dănuț viața mea a continuat într-un alt fel mi-am cumpărat un inel am vizitat magazine ieșind din mașină nu făceam altceva decât să-mi confirm faptul că pluteam deși în jurul nostru atâția alții se prăbușesc și-nchideam ochii și mă vindecam la Platoul Cornești. cu Ren & Dănuț. stelele se aprind deasupra mea tot felul de gânduri la 4 dimineața privesc obiectele din cameră și toată feroneria las în urmă viața cuiva care nu se putea desprinde de obsesii mă-ndrept spre tine ca ispita în Insulă mă duc la gura râului unde tu vii cu un șal alb pe brațe viața mea albă agățată de momentele clare când suntem reci și detașați inima ta fierbe și-mi înroșește zarea îmi ascunzi toată împlinirea pe care o simți cu mine oferă-mi un țărm alb, visare ascunde-mă departe în port într-un far la marginea locurilor natale unde mamele ne-au născut. nu-mi amintesc dacă ne-am sărutat afară îmi amintesc de mine privind Dunărea și tu filmându-mă din spate nu-mi amintesc de mine urma trupurilor noastre a rămas ca o circulară în apă am să scriu despre torțe am să scriu despre tine până în ziua în care n-am să mai văd până în ziua în care am să te uit ține aproape cartea în care am fost împreună când m-am apropiat de tine și toate literele au dispărut pe banchetă în spate în nori am să vorbesc despre noi la trecut în nori ca moscheile bombardate ca ruinele abandonate ca versete șterse table sub brațele mele întinse mă văd din afară prin parbrizul mașinii tale frunzele toamnei spulberate iau în brațe bordul ochii îți contrazic vorbele te iubesc. nu vom fi vorbe vom face copii cu alții vom crește copii separat ne vom trezi în fiecare dimineață altundeva și nu unde am vrea chipurile copiilor noștri vor fi chipurile unor străini chipurile unor străini acolo nu va fi sufletul meu acolo nu va fi sufletul tău în nori băiatul meu va dansa cu fetița ta într-o aplicație gold acoperă-mi Doamne iubirea cu sufletul Tău. camera 116 Elvis continuă să-mi șoptească: tu meriți să fii iubită tu meriți un băiat bun la Lucian acasă când vorbeam despre Elvis cu Ionuț Andrei care fumând mă-ntreba dacă l-am cunoscut pe Elvis Ionuț care părea să știe mai mult decât văd cei vii eu care știu cât de mult plângem atunci când rămânem pe-ntuneric prietenii devin îngeri. ajută-ne să zburăm când tălpile ne dor. ajută mâinile noastre să se prindă. să nu ne temem de bătrânețe lumea e nebună iar eu aș muri să fiu perfectă. să nu plângi printre galaxii mai bine înscrie versuri în versiuni de ploi și lasă-le să curgă pe hainele noastre în paiete și sacouri în părul vopsit când ne sărutăm și rămânem împreună ca în noaptea în care Ionuț mi-a zis în camera 116 la Hotel Darina Dumnezeule cât de frumoasă ești și-am schimbat un drum pe o vale.
