Poeme

215 vizualizări
Citiți în 10 de minute
munți 
- amintiri dintr-o altă viață -
tatălui meu

nopți degerate – regrete la gura sobei
ne încălzim
ne încălzim la distanță
uite când ninge în codru

noi vrem să fim împreună 
noi vrem să schimbăm ceva
întind rufele sub cerul înstelat
două mâini pline de stele

mă apropii de foc. inhalez fum
îmi afum sufletul
ca și cum mi-ai fi dat o sută de crini
ca și cum mi-ai fi dat un imperiu

o rotație de scaun și văd lumea
în plină cădere. cântece de moment
care ne fac să credem că aparținem
unui nou teritoriu de carne.

nopți degerate și stele în sticle din care bem
ca din pereții de sticlă
prin mine vezi toți oamenii și lacrimile în cenușă
cerșetoare la colț. colțul mâinilor tale întinse

acum spre volan. pelerina albă acoperind transparența
ca un spital aglomerat ca atmosfera în care nu mai ai oxigen
cine a murit probabil nu îți va scrie înapoi. la 1 dansez cu figurine de ceară
cum dansam aievea cu iubiri moarte
statuete acrilice îmi amintesc de 
galeria de artă de pe strada copilăriei mele

tata e acolo undeva. așteaptă să-l sun 
când ies dintre munți
tata își amintește că eram mică și el avea 25 de ani
Amintiri dintr-o altă viață, spune.

nopți degerate în care mă vezi atât de frumoasă și eu
mă gândesc că unuia dintre noi sigur îi e foame
unuia dintre noi sigur îi e frig
unul dintre noi sigur se simte singur
e tata. când totul ți-e bine 
sobă caldă, mâncare bună, copil țopăind 
privirea ta și natura umană să îl sun să îi spun
că îmi lipsește imaginea lui la 25 de ani miner

când mă jucam cu lampa lui sub pat și lumea era o familie
iar familia era o explozie – cărbune împroșcat
spre viitorul meu într-o vreme de demult
un copil roșu nicicând în brațe la tata.


tată,
de fapt te-am sunat ca să-ți spun
- lui Ionuț -

am găsit un băiat frumos și bun
nu ca cei pe care îi știi 
cel care m-a lăsat cu un copil mic de crescut
cu o carte singură în parc pe genunchi

am găsit un băiat să fie cu doamne ajută zici
să fie cu bine și pace să ne bucurăm
autobuzul e plin ochi
ziua va fi lungă, călătoria? 10 ore

el aprinde o țigară și 
fumul acoperă trecutul meu ca pe o pădure în jar
ca o ceață densă dimineața când 
pleci acasă. când toată lumea doarme.

el mă sărută în fața tuturor
și prima dată după 5 milioane de ani
cerul din ochii lui coboară în inima mea
ca o flacără de metan – un soare albastru – toată dragostea.



Velvet
pentru Dănuț și Ren

Velvet Bistro Club fumam și căutam scuze pentru
trecutul fumat – narghilea de cireșe – abur
ca duhul care se duce departe
pentru prietenii mei binecuvântați
aproape de plafonul barului la unirea lor
viața decurge și o intensificăm

trebuie să-ți căutăm și ție un băiat pe măsura ta, zicea Dănuț
și aburul atingea plafonul
tablourile ne înconjurau, culorile ne atingeau
chelnerița ne aducea frumusețe în plus
mă gândeam la ce ai să spui

lăsam în urmă deja o mentalitate
sunt deschisă și vreau să cunosc, i-am zis lui Dănuț
viața mea a continuat într-un alt fel
mi-am cumpărat un inel 
am vizitat magazine

ieșind din mașină
nu făceam altceva decât să-mi confirm faptul că pluteam
deși în jurul nostru atâția alții se prăbușesc
și-nchideam ochii și mă vindecam
la Platoul Cornești. cu Ren & Dănuț.


stelele se aprind deasupra mea
tot felul de gânduri la 4 dimineața
privesc obiectele din cameră și toată feroneria
las în urmă viața cuiva care nu se putea desprinde de obsesii
mă-ndrept spre tine ca ispita în Insulă

mă duc la gura râului unde tu vii cu un șal alb pe brațe
viața mea albă agățată de momentele clare
când suntem reci și detașați
inima ta fierbe și-mi înroșește zarea
îmi ascunzi toată împlinirea pe care o simți cu mine

oferă-mi un țărm alb, visare
ascunde-mă departe în port
într-un far la marginea locurilor natale
unde mamele ne-au născut.



nu-mi amintesc dacă ne-am sărutat afară
îmi amintesc de mine privind Dunărea
și tu
filmându-mă din spate

nu-mi amintesc de mine
urma trupurilor noastre
a rămas ca o circulară în apă
am să scriu despre torțe

am să scriu despre tine
până în ziua în care n-am să mai văd
până în ziua în care
am să te uit

ține aproape cartea în care am fost împreună
când m-am apropiat de tine și toate literele au dispărut
pe banchetă în spate
în nori am să vorbesc despre noi la trecut
în nori 

ca moscheile bombardate
ca ruinele abandonate
ca versete șterse
table sub brațele mele întinse

mă văd din afară prin parbrizul mașinii tale
frunzele toamnei spulberate
iau în brațe bordul
ochii îți contrazic vorbele

te iubesc. nu vom fi vorbe
vom face copii cu alții
vom crește copii separat
ne vom trezi în fiecare dimineață

altundeva și nu unde am vrea
chipurile copiilor noștri vor fi
chipurile unor străini
chipurile unor străini

acolo nu va fi sufletul meu
acolo nu va fi sufletul tău

în nori
băiatul meu va dansa cu fetița ta
într-o aplicație gold
acoperă-mi Doamne iubirea cu sufletul Tău.



camera 116

Elvis continuă să-mi șoptească: tu meriți să fii iubită tu meriți un băiat bun
la Lucian acasă când vorbeam despre Elvis cu Ionuț 
Andrei care fumând mă-ntreba dacă l-am cunoscut pe Elvis
Ionuț care părea să știe mai mult decât văd cei vii

eu care știu cât de mult plângem atunci când rămânem pe-ntuneric
prietenii devin îngeri. ajută-ne să zburăm când tălpile ne dor.
ajută mâinile noastre să se prindă. să nu ne temem de bătrânețe
lumea e nebună iar eu aș muri să fiu perfectă.

să nu plângi printre galaxii
mai bine înscrie versuri în versiuni de ploi
și lasă-le să curgă pe hainele noastre
în paiete și sacouri în părul vopsit 

când ne sărutăm și rămânem împreună
ca în noaptea în care Ionuț mi-a zis în camera 116 la Hotel Darina
Dumnezeule cât de frumoasă ești
și-am schimbat un drum pe o vale.

Gabriela Feceoru este o poetă româncă feministă (n. 1993, Petroșani). Are trei volume de poeme publicate, blister, Cartea Românească, 2017; vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv, Charmides, 2019, Aștept primăvara și vine - Dragoș, Casa de Pariuri Literare, 2022. A colaborat cu diverse reviste literare și platforme: Prăvălia culturală, DLITE, Discobolul; Zona nouă; Qpoem, Banchetul și altele. A lucrat la revista Vatra și monden. Nominalizări: Premiul Național pentru debut în poezie ”Iustin Panța”, 2017; Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” - OPUS PRIMUM, 2018; Bac-Fest. Festival Național George Bacovia, secțiunea debut, 2018; Premiile „Sofia Nădejde” pentru literatura scrisă de femei, secțiunea debut 2018; Premiile „Sofia Nădejde” (ediția a III-a) pentru Literatură Scrisă de Femei, secțiunea poezie 2020 pentru volumul Vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (Editura Charmides, 2019).

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”

Poeme de Andreea Drăghici

Andreea Drăghici a absolvit Facultatea de Litere, secția Limbă și literatură română – Limbă și literatură