500 ml de cafea vom încălța bocanci grei va ninge în paharele noastre preapline 500 ml de cafea și un strat de scorțișoară (mereu îmi imaginam că vei veni) timpul nu iartă – vântul albastru preface-n umbre pe dig și umbrele suntem chiar noi cine să împrăștie zăpada ce va fi la fereastra mea – năluci mănâncă din zări lăcrămioare roșii – fire severe de sânge (ca de ziua mea) se lasă peste felul în care desenez mâna ta pe perete – întinsă spre mine în parcare la Shopping City în Târgu Mureș vino ca vântul vijelia și vuietul versuri vivante vitruvii volante scriu în vitralii – așa cum mă sărutai. în fotografii șiroaie prin munți inima mea – cuib de viespi îmi amintește la tot pasul dacă vrei să taci tăcerea devine un vad și apoi – cârlig – te revăd când eram copil în fiecare zi la fereastră îmi imaginam că după munți poate fi o altă Gabriela o fetiță care are creioane colorate cărți, acuarele, jucării și haine groase poemele mele au înghețat în frig și-n inima tăbăcită traversez centrul orașului sunt între munți o statuie de lacrimi înghețate înfășurată în pătura groasă de ceață cu soarele în palmă aș vrea să pot mătura războiul fulgi care mi-au ciuruit inima ca niște gloanțe în plină frumusețe te risipești ca râuri învolburate vulturii sorb poezia cuvânt cu cuvânt a trebuit să-mi schimb religia ca să-mi înțeleg firea a trebuit să-mi schimb orașul ca să-mi găsesc drumul. când mă gândesc la tine e mereu mai. e mereu noiembrie. tu ești sensul tuturor acțiunilor caritabile spune-mi lângă cine ai vrea să fii în fotografii?
V-ar mai putea interesa
Cele mai recente din „BOX OFFICE. POEZIA”
de Cătălina Matei
Poeme de Livia Ștefan
de Răzvan Țupa
de Diana Cornea
de Ștefania Mihalache