Am primit de Crăciun, în mod neașteptat, un cadou de la Ioana Iuna Șerban, cartea sa Un viitor care se potrivește trecutului, alături de alte cărți: Elena Vlădăreanu, ilustrații de Liliana Basarab, Poznăi – întâmplări cu două prințese zuze; Iulian Tănase, Un animal necunoscut și alte patruzeci de povestiri; Jerry Seinfeld, O fi bun de ceva?, traducere de Cosmin Maricari, toate producții ale editurii Vellant, dintr-un an care ne-a marcat viața tuturor, anul 2021.
Pe Ioana am întâlnit-o prima dată în 2016, la Oradea, în cadrul Zilelor Revistei Familia. Încă de atunci îmi doream să citesc ce scrie, asta și pentru că ea are o polivalență artistică cu care rezonez. Tăioasă și melancolică, hibridă și plină de asperități structural-lingvistice este scriitura din cartea de poeme a Ioanei Iuna Șerban, Un viitor care se potrivește trecutului, volumul este însoțit cu reproduceri după lucrări de Anca Mureșan. Am citit poeme-cantosuri încărcate de melancolie, pe care n-am să le pot uita, ele se perindă autonome prin mâinile călătorilor din tren și un antierou în mișcare liberă dezintegrează iluziile iubitei. Personajul ei are o lume autentică și învăluie cititorul în amintiri și conexiuni emoționale specifice măștilor pe care le poartă, ca în poemul Un detaliu doar al tău (p. 21).
Olga Ștefan semnează coperta 4 cu un text care spulberă ambiguitățile privind calitatea poemelor, când o poetă pursânge recomandă o carte a unei alte poete, întotdeauna știu că merg la sigur, pentru că judecă din perspectiva celei care are experiența trăirii poetice și cunoaște etapele scrierii poeziei, nu din cărți ci pentru că scrie poezie la rândul ei, are experiența scrierii de poeme.
Se bea alcool, se fumează Pall Mall, se dansează cu viețile trecute „Există arhive porno de-a lungul drumului” (Ultimul transport, p. 11), se vorbește despre compatibilitate „albume de familie, job, petrekeri & something more.” (Casa Anei Pauker, p. 57), despre „Petiții și newslettere/ când tot ce vrei e să te încălzească cineva” (Altă noapte, altă tabără, p. 43). Trecem haotic prin experiențe ale unei vieți sfințite de poezie, prin mintea unui eu rasat, pentru care evenimentele sunt de imortalizat, banalele clipe devin mituri și toate poemele exerciții de rememorare.
Cum se măsoară timpul, cum alternează momentele lirice? Ne învață Ioana în cele 84 de pagini de poezie. Nu întotdeauna curgerea nisipului din clepsidră e convenabilă, timpul întors pe dos pare mai ofertant, întoarce pe dos un ecodestin „Tot ce erai: arsenal de emoții și trădări” (Planeta, p.71). Un plus de expresivitate artistică este introdus pe calea lucrărilor Ancăi Mureșan. Sunt picturi care comunică într-o simbioză perfectă cu poemele din carte, așa că cititorii vor avea parte de o carte-explozie, plină de surprize, ca în jocurile în care se ascund lingouri de aur. Cei care iubesc surprizele, vor lua cartea asta pentru cei pe care vor să îi surprindă. Cât timp am scris recenzia, Un viitor care se potrivește trecutului a și fost nominalizată la categoria Tânărul poet al anului 2021 în cadrul Galei Tinerilor Scriitori 2022, și cred că e doar începutul, îi prezic succesul, dar asta depinde de cititorii ei, de colecționarii de artă: „tu ești intermediarul colecționarul” (INRI, p. 78).
