Capricii la masculin

Cea mai slabă carte semnată de Adrian Schiop este scrisă parcă în scârba contratimpului.

659 vizualizări
Citiți în 3 de minute
Adrian Schiop, Să ne fie la toți la fel de rău, Iași, Editura Polirom, 2021, 192 pag.

Pușcăriașul Alberto din Soldații. Poveste din Ferentari e înlocuit aici de Florin, artificialul polițist, situat, evident, de cealaltă parte a libertății. Numai că astfel e și mai zăvorât în multitraumele eliberate parțial (prin defulările sexuale). Fără îndoială că cititorii lui Schiop se scarpină în cap și senzația de déjà-vu e copleșitoare. 

„All in all”, romanul e dezasamblat, scris parcă într-o doară, sub semnul unui zeu al miserupismului erotoman. La un moment dat, Autorul s-a trezit din transa epigonică și-a încercat să valorizeze un balon de săpun. Oricâtă teorie toarnă la fundația de chirpici, edificiul se clatină la orice adiere. N-am înțeles de ce n-a renunțat Schiop la toate ticurile romglezești, de unde atâtea erori ortografice, în cascadă, cum de spațiile mici n-au o minimă densitate….? Toate detonează un text pe care, sunt sigur, autorul îl simte șubred și irecuperabil, dar pe care-l cârpește la vedere. Lărgindu-l ca o gumă de mestecat pe care nu știe unde s-o lipească fără să fie văzut. 

Un roman ratat care ne spune cât de bun a fost, de fapt, Soldații

Nu-i rămâne mare lucru. După o primă parte dinamică, legată, tensionată, urmează un kebab narativ, „cu de toate”: anecdotică digresivă, reproducere de orice, fragmentarism, numai să fie ceva, de la dialoguri, istorii la amănunte care n-au de-a face cu povestea propriu-zisă, nici n-o crestează în vreun fel. Cum umplutura n-are nici tinichea, ultima se(x)cțiune este și cea în care adevăratul Schiop caută să fardeze catastrofa. Livrează teorii post-, numai că împăcarea cu practica eșecului amoros e tardivă și are tot atâta sens ca un chef ratat înainte să înceapă. 

Cea mai slabă carte semnată de Adrian Schiop este scrisă parcă în scârba contratimpului. Când jocul devine serios, el dă bir cu fugiții sau aruncă din balcon un contraepilog socio-antropologic, care salvează din toate reziduurile povestea unor capricii la masculin.  

Un roman ratat care ne spune cât de bun a fost, de fapt, Soldații

Un scriitor ajuns prizonierul propriei maniere.

Marius Miheț, critic și istoric literar.
Din 2016 este lector la Universitatea „Comenius” din Bratislava, Slovacia. Doctor al Universității „Babeș-Bolyai”.
Cronicar literar la revistele România literară, Contemporanul, Suplimentul de Cultură și Familia.
A publicat peste 600 de studii și articole în țară și străinătate. Prezent în 30 de volume colective, între care Istoriile literaturii române (2020), Echinox 50 (2018), Cenaclul de Luni (2017) The Child in European Culture (2016). Cea mai recentă carte publicată este 21 Romanian Contemporary Writers (translated by Vanina Bozikova, Фондация за българска литература Publishing House, Sofia, Bulgaria, 2017; în colaborare). A îngrijit și prefațat ediții din Constantin Țoiu (Căderea în lume, Editura Art, 2007; Cartea Românească, 2019; Vrăjeli de buzunar, Editura Art, 2007); Constantin Virgil Gheorghiu (Ora 25 – Editura Ratio et Revelatio, 2017; Editura Sens, 2020), Radu Țuculescu (Degetele lui Marsias, Editura TipoMoldova, 2013). În prezent îngrijește ediția de Opere de Mircea Ciobanu.

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Graffiti”

Un hibrid literar

Sălbaticii copii dingo este un roman al esențelor unei epoci, dar și o carte a oamenilor

În echilibru

Multă forță și un dram de gingășie se prezintă ca un roman bine scris, cu multe

Pudoarea capodoperei

Noua carte de eseuri a lui Claudiu Soare, Ierarhii precare, nopţi supravegheate, apărută la Editura Junimea,