Am fost mereu fascinat de basiști și toboșari, cei care nu fură niciodata spectacolul unui concert rock. Ca fan de muzică progresivă, la secțiunea ritmică chiar ai ce vedea. Este și cazul lui Jon Sykes din trupa britanică The Pineapple Thief. Am vorbit cu el pe mail, însă am schimbat câteva cuvinte și la ARTmania 2022. Era duminică, era foarte cald, însă rutina de concert și de sonorizare e un pas absolut necesar pentru Jon și pentru colegii lui de trupă. Un interviu sincer, fără efecte adăugate în Adobe Photoshop, care deschide (chiar și ca ediție pilot) rubrica Discografic. Despre influențe muzicale, dificultățile de a fi muzician profesionist și, mai ales, despre Universul The Pineapple Thief. (A.Z.)
Andrei Zbîrnea: 2022. Tocmai ați lansat albumul „Give It Back”. Un băiat (sau o fată) îți pune câteva întrebări despre muzică. Sunt adolescenți și sunt confuzi. Poți recomanda până la 5 albume. Progresiv, heavy metal, jazz, orice gen. Ce include lista ta și de ce?
Jon Sykes: Nu prea mă încântă eticheta de progresiv. Cred că motivul pentru care este folosită se referă la faptul că dacă îmi place o trupă dintr-un anumit gen, atunci e posibil să-mi placă și cealaltă trupă, pentru că sunt etichetați în același gen muzical. Când eram în perioada de creștere, albumele care m-au influențat ca basist au fost „Vivid” de la Living Color, 2 albume de la Red Hot Chilli Peppers – „Mother’s Milk” și „Blood Sugar Sex Magik”. Îmi mai plăceau și cântecele pe care le interpreta Sting pe discul „Regatta de Blanc” (album al trupei The Police din 1979, n.r.), dar și bucățile lui John Taylor de pe discurile Duran Duran. Un exemplu în acest sens este discul „Rio” (1982).
Bruce (Bruce Soord, solistul The Pineapple Thief, n.r.) și cu mine obișnuiam să cântăm melodii de la toate aceste formații într-un proiect timpuriu pe care l-am construit împreună. Se numea „Terminal Headspin” și am mers în formula asta între 1991 și 1994. Toți acești basiști trebuie să fi influențat modul în care sună basul în The Pineapple Thief. Câteodată aud toate aceste influențe și mă intreb dacă le mai sesizează cineva.
AZ: Am ascultat cu atenție întreaga voastră discografie în ultima lună. Am descoperit un fir roșu foarte fin, care a călătorit cu voi în ultimii 23 de ani. Ați adus laolaltă un public în care se regăsesc entuziaști ai genului rock progresiv, hipsteri, visători și chiar pasionați ai coloanelor sonore din filme. Dar tot acest grup e mai mult decât suma membrilor săi. Pentru a-mi susține afirmația, am ales următoarele versuri: „Take my mark and hold it tight/Take my mark and use it right”(versuri din piesa God Bless the Child, de pe albumul „Little Man” – 2006). Cât de departe sunt de versiunea drumului parcurs de tine?
JS: A fost o călătorie lungă pentru noi până acum. Când am înființat trupa, toți aveam alte ocupații pe lângă muzică. Cu trecerea timpului, o parte dintre noi ne-am întemeiat și familii. A trebuit să lucrăm din greu și să folosim fiecare minut pe care-l aveam la dispoziție pentru a investi suficient timp în muzica noastră. Întotdeauna am simțit că progresăm și mereu am avut credință în cântecele pe care Bruce le scria.
Sper că, după cum spui și tu, avem un public divers, de intersecție. Dacă lucrurile stau așa, cred că e ceva cu care să ne mândrim. Toate versurile vin de la Bruce. Nu știu exact sursa de inspirație pentru cele pe care le-ai citat. Dar funcționează ca o metaforă pentru procesul pe care trupa noastră îl urmează în momentul în care creează muzică. Viziunea vine de la Bruce, iar noi ceilalți încercăm să folosim ceea ce ne oferă, pentru a veni cu propriile contribuții. Asta se întâmplă de multe ori și prin schimbarea drastică a versiunilor demo originale. Dar da, trebuie să folosim în mod corect ceea ce primim.
AZ: Ce-mi poți spune despre cel mai recent material discografic al vostru, „Give It Back”? Cum îl poți descrie? Voi folosi un citat de pe site-ul loudersound.com în susținerea acestei întrebări. Emma Johnston vorbește acolo despre „o nouă profunzime și maturitate și, câteodată, chiar de versuri noi pentru piese din zilele de început ale formației The Pineapple Thief”.
JS: „Give It Back” este un album de piese vechi (înainte de cooptarea în trupă a lui Gavin Harrison la tobe) pe care le-am refăcut și, în anumite cazuri, chiar le-am reimaginat în mod semnificativ. Când Gavin s-a alăturat formației, aveam material pentru un singur album de prezentat live și cu el mergeam în turnee. Așa că a trebuit să ne uită înapoi în catalogul band-ului pentru a găsi mai multe cântece pe care să le includem în prestațiile noastre de turneu.
Gavin a ales câteva dintre piesele noastre vechi care i-au plăcut sau la care a crezut că ar putea veni cu propria contribuție. Noile versiuni sunt refăcute seminificativ și au fost reînregistrate complet. Nu e vorba doar de părți noi de tobă. Am inclus noi bucăți vocale, de bas și chiar clape. În unele cazuri, piesele au tempouri diferite față de versiunile originale și au fost, de altfel, reorchestrate în mod semnificativ. A fost o șansă să mă întorc în timp și să dau o altă turnură bucăților de bas, care au fost scrise și înregistrate cu mulți ani în urmă.
Cred că asta e o șansă rară și un element pe care mi-a plăcut foarte mult să-l parcurg. O reală șansă să mă gândesc la cum va suna basul pe o variantă nouă de cântec. Din punctul de vedere al instrumentistului care eram în 2021, față de basistul care eram la momentul în care au fost compuse piesele. În câteva dintre cazuri, părțile mele de bas au trebuit modificate dramatic pentru a funcționa cu noile compoziții de percuție. Vechile bucăți de bas au fost mereu acolo, ca referință. Însă a fost foarte eliberator să vin cu ceva nou pe acele cântece vechi.
AZ: Cred că spectacolul din 24 iulie (2022, n.r.) va fi primul pentru voi în România, la Sibiu (interviul a fost luat în iunie 2022, n.r.). Ce știi despre oraș sau despre țară? Ești familiarizat cu părți din cultura, muzica sau sportul nostru? Ai intrat pe Google pentru documentare?
JS: Mi-e rușine să spun că nu știu foarte multe. Fără Google, pot să menționez numele Nadiei Comăneci și al lui Gheorghe Hagi. Deși am verificat ortografia. Și acum o împărțim pe Emma Răducanu. Nu am fost până acum în România. E mereu grozav să ajung într-o țară nouă și abia aștept acest lucru.
AZ: Am văzut deja mărturia ta video despre rutina de concert (Jurnalul de concert The Pineapple Thief). Poți compara rutina lui Jon din 2002 cu cea din 2022? Cât de trăznit/ciudat este podul peste timp?
JS: Jon din 2022 e ceva mai profesionist. Jon din 2002 ar fi avut o rutină mai puțin pronunțată. Încălzirile făcute temeinic și stretchingul au ajutat foarte mult în anii cei mai recenți. Mai ales că omul mai și îmbătrânește.
AZ: Ce albume post-pandemice te-au atins cel mai mult? Cât de greu este să ții ritmul cu toate aceste noi discuri care se lansează? Care este elementul care schimbă regulile în zona de rock progresiv?
JS: În mod sigur nu pot să țin ritmul cu toate albumele care se lansează. Este atât de multă muzică veche de descoperit, care este atât de accesibilă în acest moment. Sunt un ascultător groaznic, ascult foarte rar albume doar din dorința de a le asculta per se. Am tendința de a aduna bucăți de aici și de acolo din indiferent ce ascultă fiicele mele. E vorba în general de muzică pop. Nu pot să mă abțin și ascult liniile de bas de la orice piesă. Mă regăsesc încercând să văd cum funcționează și mai ales ce adaugă ele întregului.
Nu pot să-ți spun care va fi elementul care va schimba lucrurile în muzica progresivă. Pentru mine există atât de multe lucruri pe care le aud aleator și care cred că sună fantastic. Ele nici măcar nu trebuie să fie progresive.
AZ: Bruce Soord spunea într-un interviu acordat publicației panm360.com că trebuie să fie capabil să cânte fiecare piesă cu o chitară acustică. Consideră asta cheia muzicii sale. Imaginea de ansamblu a acelui interviu punea în oglindă complexitatea muzicii progresive cu realizarea de cântece viscerale, capabile să se conecteze cu publicul. Care e definiția ta referitoare la muzica progresivă din 2022?
JS: Cred că toți artiștii care sunt creativi și originali sunt prin definiție progresivi, dar mare parte dintre ei nu vor fi luați în calcul pentru ceea ce se numește genul „prog”. Ne concentrăm pe scrierea de cântece de care credem că se vor conecta oamenii. Nu ne focusăm pe complexitate de amorul artei.
Când m-am așezat și am ascultat albumul nostru „Versions Of The Truth” (2020), la finalul procesului de înregistrare unul dintre lucrurile pozitive pentru mine a fost faptul că nu aveam un disc derivativ. Nu cred că cineva care l-ar asculta ar putea spune că sună ca o altă trupă sau că reprezintă un stereotip pentru un gen particular.
AZ: Ți-am studiat profilul de Instagram. Cred că ești un pasionat al sportului. Mai precis, unul de baseball. Sau mă înșel și era o poză oarecare?
JS: Când vizitez un loc, includ momente în care mă duc la evenimente sportive. Poza pe care ai văzut-o este din Baltimore, și da, am fost la un meci de baseball. Mă pasionează mai degrabă Formula 1, crichetul și atletismul. Dar, în esență, îmi place să urmăresc orice sport.
AZ: Cât de progresivă va fi muzica din 2030? Încearcă să fii profet pentru un minut sau ceva de genul ăsta. Este posibil să combini The Pineapple Thief cu ce e în vogă pe Youtube?
JS: Nu știu cum vor evolua lucrurile. La momentul actual audiența noastră tot crește și ăsta e un lucru pozitiv. Platformele digitale ne lasă să vedem aceste lucruri pretutindeni în lume. Tehnologia care aduce muzica noastră tuturor e clar un aspect pozitiv pentru noi. E nevoie să ne adaptăm, cum am făcut-o de fiecare dată. Mă simt foarte bine în conexiunea cu viitorul trupei. Principalul nostru obiectiv pe care ne concentrăm este să compunem cântecele.
AZ: Ce citești în perioada în care mergeți în turneu? Ce podcasturi asculți? Ce filme sau seriale savurezi în timp ce călătorești cu formația?
JS: Mereu când plec în turneu descarc multe seriale, dar niciodată nu ajung să le urmăresc. În cele mai recente turnee cu The Pineapple Thief am citit cărțile lui Flea – Acid For The Children (Acid pentru copii) și a lui Anthony Kiedis – Scar Tissue (Țesut cu cicatrici). Podcasturile pe care le ascult se referă în special la evenimentele curente și/sau la sport. În materie de știri, au fost multe evenimente care ne-au ținut în priză. În special din februarie încoace.
Iunie 2022
* * *
Interview with Jon Sykes
Andrei Zbîrnea: The year is 2022. You have just released the newest album, Give It Back. A young boy (or girl) asks you about music. He is confused, or she is confused. You can recommend up to 5 albums. Progressive, heavy metal, jazz, any genre. What does your list include and why?
Jon Sykes: I don’t really like the “progressive” tag. I suppose it has a purpose in that it perhaps helps people to think “If I like this band in this genre, then perhaps I would like this other band because they are tagged in the same genre”. When I was growing up the albums that influenced me as a bass player were “Vivid” by Living Color, the Red Hot Chili Peppers albums “Mothers Milk and Blood Sugar Sex Magik”. I liked Sting’s playing on songs from “Regatta de Blanc” and John Taylor’s playing on Duran Duran albums like “Rio”. Bruce and I used to play songs by all these bands in an early band we played in together called “Terminal Headspin” (this was 1991-1994). Those bass players must have influenced how the bass sounds on TPT. Sometimes I hear those influences and I wonder if anyone else ever does!
AZ: I carefully listened to your entire discography in the last month. I’ve discovered a very smooth red wire which travelled with you in the last 23 years. You brought together a crowd containing prog-rock enthusiasts, hipsters, dreamers and movie soundtrack aficionados. But this group is more than the sum of its members. To prove my argument, I picked up the below lyrics: Take my mark and hold it tight/Take my mark and use it right. (Taken from God Bless The Child, Little Man Album). How far am I from your version of the journey?
JS: It has been a long journey for us so far. In the early days we all had full time jobs and as the years went by some of us also had young families. We had to work extremely hard and use every available minute in the day to be able to put enough time into the band. We always felt that we were making progress and we always had faith in the songs that Bruce was writing. I hope that, as you say, the crowd is a diverse cross-section and if it is then that is something that we can be quite proud of I think. All the lyrics come from Bruce – I’m not sure what the inspiration for those particular ones are, but it works as a metaphor for the process that the band tends to follow when we are creating music. The vision will come from Bruce and the rest of us will try to use what he gives us to inspire our own contributions, sometimes drastically changing the original demo versions – but yes, we have to “use it right”.
AZ: What can you tell me about TPT’s latest release, Give It Back? How can you describe it? I’ll use a quote here from loudersound.com. Emma Johnston talks about a new depth and maturity, and sometimes even new lyrics, to works from the band’s infancy.
JS: “Give It Back” isan album of older (pre-Gavin) songs that we have reworked and in some cases significantly reimagined. When Gavin joined the band we only had a single album of material that he had played on so we had to look back through the catalogue to find some more songs to put in the live set. Gavin picked out some of the older songs that he liked and/or songs that he felt he could add something to. The new versions are significantly reworked and have been completely re-recorded not just with new drum parts, but with new vocals, bass, keys parts. In some cases the songs have different tempos to the original versions and have been otherwise significantly rearranged. It was a chance to go back and have another go at bass parts that were originally written and recorded many years ago. I think that’s a rare opportunity and something that I really enjoyed doing. A real chance to think “how will the bass be different on this song now, as the player I am in 2021, rather than the player I was back then?”. In several cases the bass parts had to be significantly different to go with the new drum parts. The old parts were always there as a reference but it was very liberating to be able to have a fresh go at creating something new on these older songs.
AZ: I reckon the 24th of July will be your first gig in Romania as a band here in Sibiu. What do you know about this city or about our country? Are you familiar with parts of our culture, music or even sports? Have you already Googled it?
JS: I am ashamed to admit that I don’t know a lot! Without Googling, I can manage Nadia Comaneci, Gheorghe Hagi (although I did check the spellings) – and now we share Emma Răducanu. I have never been to Romania before. It’s always great to come to a new country and I am really looking forward to it.
AZ: I’ve already seen your short testimony about the concert routine (TPT Tout Diary). Can you compare the 2002 Jon’s routine with the one from 2022? How wacky is this bridge through time?
JS: 2022 Jon is a bit more professional. 2002 Jon would have had much less of a routine. Proper warm ups and stretching have really helped in recent years – especially as one gets a bit older..
AZ: What are the most touchy post-pandemic albums for you? How hard is it to catch up with all the new releases? What is the game-changer in the progressive playground?
JS: I absolutely cannot keep up with new releases.There is also so much older music to discover that is so accessible now. I am terrible at listening for it’s own sake and it is extremely rare for me to put on an album just for the pure reason of listening to it. I tend to pick up bits here and there from whatever my daughters are listening to which is mostly in the pop genre. I cannot help but listen to the bass lines of any tune and try to work out how the lines are working and what they are adding. I cannot tell you what the game changer is in progressive music. For me there are so many things that I hear randomly and think “that sounds great” and they really don’t have to be in a “progressive” genre.
AZ: Bruce Soord said in an interview (panm360.com) that he always has to be able to play each song with an acoustic guitar. He considers it the key. The bigger picture of that interview was the complexity of progressive music versus creating visceral songs that connect with people. What is your definition of progressive music in 2022?
JS: I think that all artists that are creative and original are by definition “progressive” but most of them would not be considered to be part of the “prog” genre. We concentrate on writing songs that we think will connect with people and we are not at all focused on complexity for it’s own sake. We do not use “references” when writing or recording parts so the process is organic. When I sat down and listened to our “Versions Of The Truth” album at the end of the recording process, one of the most positive things about the album for me was that it was not derivative. I didn’t think that anyone would listen to this album and think that it sounds like another band or that it sounds stereotypicaly representative of a particular genre.
AZ: I was a stalker, and I’ve navigated through your Instagram account. I believe that you are a sports fan. Moreover, a Baseball one. Or am I wrong? And it was just a regular picture.
JS: If I am visiting a place I will sometimes check out sporting events. The pic you saw was Baltimore I think and yes, I went to the baseball. I am more into F1, cricket, track and field athletics but I do like watching pretty much any sport.
AZ: How progressive music will look like in 2030? Try to be a prophet for a minute or so. Is it possible to combine The Pineapple Thief with things happening on the Youtube trends?
JS: I don’t know how things will change. As things are at the moment we seem to be still growing the audience so that is all very positive. Digital platforms allow us to see that happening all over the world so there are definitely positive to take from the technology that delivers music to people these days. We clearly have to adapt as we have always tried to do. I feel very positive about the future of the band and that we will adapt as we have always done. The main thing we focus on is trying to create the songs.
AZ: What are you reading during your tour? What podcasts do you listen to? What movies or TV series do you enjoy while travelling?
JS: I always download lots of TV shows to watch on tour and then never get around to watching them. On the last couple of tours I read Flea’s book “Acid For The Children” and Anthony Keidis’ book “Scar Tissue”. Podcasts are usually related to current news and/or sport. There has been a lot to keep up on in the news, particularly from February this year.
