/

În curtea leilor

93 vizualizări
Citiți în 1 minut

Mai mult am sperat într-o luptă pe viaţă şi moarte
cu trâmbiţe sunând pe metereze nisip aspru şi vânt
ce bubuie în coifuri dar în loc de asta o luptă între câini

arborele sequoia plantat în memorie cu ce se hrăneşte
singurătatea mea nu mai măsoară nici întunericul

mai mult am crezut într-un cerc de foc
arzând pe crestele zidurilor luminând cerul
cerul luminând! dar înţeleptul cetăţii
a zis: „vom pune stavilă acestor revărsări superbe
acestor deghizări tăişul unei simple pietre
sculptate de mâna unui nerod îl vom opune...”

dar cine pe cine sfâşie acum în curtea leilor
pentru ce aceste steaguri ca norii zdrenţuiţi de furtună
şi de ce pustiul urlă între coapsele femeii şi de ce
nimeni nu mai moare plângând

arborele meu sequoia plantat în memorie cu ce se hrăneşte

N. 1957, Oradea. Licenţă în filologie la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj (1981), doctor în filosofie cu o teză despre Cioran (2020). Redactor al revistei Familia din 2008.

Cărţi publicate: Trăirea geometriei - poezii (Gym, 1992), Infernul nostru cel de toate zilele - publicistică (Multiprint, 1998), Litanie putredă - poezii (Limes, 2018), Cioran, omul incomplet - studiu monografic (Tracus Arte, 2021).

Ediţii: Spiritul artelor marţiale (Multiprint, 1994), Paul Goma, Scrisori întredeschise. Singur împotriva lor (Multiprint, 1995), Sergiu Vaida, Într-o lumină aurie (Biblioteca Revistei Familia, 2017).

Traduceri: Simon Judit, Peisaj citadin cu români şi maghiari (Scripta, 2000).

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”

Poeme de Ioana Tătăruşanu

La braț cu aceste întâmplări adevărate privesc orașul:
femei cu șorțuri albe în pragul covrigăriilor
fumând după ce