/

Dumitru Branc: Trezită, îmi strângeai pulpa…

Amintiri de când eram tineri și vii

383 vizualizări
Citiți în 1 minut
Trezită, îmi strângeai pulpa în braţe
ţinând-o cu putere din amîndouă părțile
din tavan cădea varul
din pod venea şi un chiţăit de şoareci
soţul tău era dus departe
uneori se întorcea pe neaşteptate
furios şi scotea revolverul
acum ştii unde te afli
unde sunt râmele

N. 1957, Oradea. Licenţă în filologie la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj (1981), doctor în filosofie cu o teză despre Cioran (2020). Redactor al revistei Familia, 2008-2022.

Cărţi publicate: Trăirea geometriei - poezii (Gym, 1992), Infernul nostru cel de toate zilele - publicistică (Multiprint, 1998), Litanie putredă - poezii (Limes, 2018), Cioran, omul incomplet - studiu monografic (Tracus Arte, 2021).

Ediţii: Spiritul artelor marţiale (Multiprint, 1994), Paul Goma, Scrisori întredeschise. Singur împotriva lor (Multiprint, 1995), Sergiu Vaida, Într-o lumină aurie (Biblioteca Revistei Familia, 2017; Cartea Românească, 2023).

Traduceri: Simon Judit, Peisaj citadin cu români şi maghiari (Scripta, 2000).

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”

Trei poeme inedite

soarele ăla e soarele-ăla mort, sută la sută mort ca după break-up când bagi cioată între