Motto:
„Dezordinea e noua ordine sau nu mă prind eu?
Există un principiu ordonator, sau textele coexistă
ca în natură, într-o simbioză născută din devălmășie?”
I. Intrarea în creație
ALEX
(hamletizând cu grație)
Decât scriitor cu fișă
Înhăitat cu Scaraoțchi
Prefer să fiu poet de nișă
În mormânt la Rulikowski!
ION
Până atunci mai ai ceva treabă pe-aici:
treaba ta
și treabă de servici.
apropo, ai trimis F6 pe la amici?
ALEX
Vorbești de lista scriitorilor
Din muzeul figurilor de ceară?
N-am lista acum, dar dacă nu mor,
Voi trimite F6 mai înspre seară.
ION
E ambiguu ce scrii
Cine să moară, cine să vii?
Colo spre seară vei observa
Că fișierul cu F6 e grea
Adică greu
Cum îl vei face mai ușurel nu mai știu eu.
ALEX
Vin eu acuș pân’ la redacție
Unde am un Acrobat Distiller cu reacție
De e F6 prea grea
O micesc de nu se va vedea!
ION
Bine, dragă, te aștept
Cu multă emoție-n piept
(Asta zic numa’ să nu tac
Că rimele de cap își fac
Și te pun pe tine/mine, om serios
Să bavardăm în sus și-n jos
etc.,
etc.)
Noa, zî șî dumneata, zî!
ALEX
Acu’ nu pot să zic
Că treabă am un pic
La conferința de presă
A șefului cel mare
Ce ne ține-n lesă.
Vin repede, de-ndată
Ce se gată!
ION
Îți las pe masa dumitale-n fața ecranului un stick
în care e numărul F6.
Vezi să nu uiți cheia de la redacție!
Eu nu mai stau nici un pick,
Că tre’ să plec în recreație.
II. Ieșirea în recreație
ION
(învârtind precaut în oala cu enzime)
Am mers cu șoricelul da capo al fine:
nu prea reușesc să văd skepsisul de profunzime.
Mă rog, eu sunt mai bătrân și, firește, subiectiv.
Abia văzând revista voi putea să mă dumiresc mai bine.
ALEX
(ușor agitat, dar pe jumătate reflexiv)
Am înțeles, deci nu o ia căruța la vale –
Doar ne aliniem și noi dezordinii mondiale.
Să sugușăm, fraților, orice noimă în fașă...
Trăiască cultura și Familia devălmașă!
ION
Acuma, și tu! E fervoarea începutului, a tinereții, emoții…
ALEX
Așa e, Ioane, dar parcă năvăliră vizigoții!
ION
(părând să aibă o opinie identică)
De acord! E prea multă gesticulație pe obsesia de inovație,
când în fapt e rară înnoirea autentică.
ALEX
Nu e nicio inovație, doar agitație,
mult tam-tam și niscaiva masturbație.
ION
(cu ochii la televizor, unde Halep joacă de zor)
Păi, să ne concentrăm pe Simona.
ALEX
(neiertător ca Sf. Augustin din Hippona)
Cui îi pasă de revistă,
Când ne ține-n șah Corona?
Viața e o labă tristă
Fără tenis. Hai, Simona!
ION
Toate vin când tre’ să vină,
Că e tenis, că-i revista,
Încă traista nu e plină
De să zici „Hasta la vista!”
ALEX
De revistă nici că-mi pasă,
Toate vin și toate trec.
Nu dau, deci, cu pumnu-n masă,
Ci vă zic doar: „I’ll be back!”
Epilog (în loc de procreație)
ALEX
Eu știu că ieri fu ziua-n care
Te-ai născut, însă-n zapis
Scrie că azi. Uite-o urare:
La mulți ani frumoși! Am zis.
IOAN
Azi e ziua cea înscrisă
deci, urarea ta e bună
mi-a plăcut cum dânsa sună
mulțumesc pentru-a ta zisă!
ALEX
Ioane, sunt un pic îngrijorat
Căci nu știu dacă n-ai uitat
De tangoul argentinian
Al amicului Vălcan.
Să fie amânat
Ar fi păcat.
Îl mai
Ai?
ION
Nu-i vreun bai
Nu fi îngrijorat
Pe Vălcan nu l-am uitat.
Îl vom da în numărul 2
al F
(de-om avea chef)
numărul 1 s-a închis.
Am zis!
– FINIS –
[*] Conversații și tribulațiuni pe teme redacționale, petrecute cu diverse ocaziuni, via poșta electronică, între doi coledzi familiști, foarte veseli, dar și triști.
