Cuvinte de la bătrînul maestru

Start
356 vizualizări
Citiți în 10 de minute

Foto: Dan Vatamaniuc

* * *

se va spune              a plecat spre apus

pe drumul mătăsii   spre miazănoapte

într-o garnizoană la poalele zidului

pisica te va căuta prin casă

cîteva zile apoi își va vedea de ale ei

dacă va găsi o haină veche

se va culca pe ea parcă

amintindu-și

pisica nu are omenie    de aceea

e pe cale            nu are

dreptate dar știe

în orice caz

calea ei de pisică

大道廢,有仁义[1]


* * *

maestrul spunea                apoi ai citit

în cărți

că trebuie să ai corpul atît de relaxat încît

o pasăre ținută în palmă să nu se poată împinge

să-și ia zborul

tot exersezi asta                pisica

te ajută și ea culcîndu-se pe tine

e mai relaxată decît ai reușit tu

vreodată

pleacă lăsîndu-te cu speranța

că data viitoare se va cufunda în tine

ca în nisipuri mișcătoare

că te vei cufunda lin în pămînt

devenind una cu el

人之生也柔弱,其死也坚强。[2]


* * *

dorințe mici    marmote care scot o clipă

capul din pămînt îl bagă înapoi

fug prin galeriile vizuinii ies

prin altă parte privindu-te șugubăț

ai vrea să mîngîi una

sau s-o mănînci

te uiți în zare în toate părțile

pe cîmpul nemărginit

恒无欲也,以观其妙; 恒有欲也,以观其徼。[3]


* * *

pentru Xieerban

înțelepciunea se hrănește cu

lumina unei flăcări mici

uneori

ți se pare că

o zărești o clipă

în privirea unui prezicător care

s-ar zice că vorbește în dodii

dîndu-i ascultare descoperi că

scînteia aceea nu era o părere

maestrul

pe care îl așteptai

te aștepta și el

acolo unde s-a fost zis

l-ai recunoscut după aceeași lumină

荒兮其未央哉![4]


* * *

un ceaun cu apă pe foc

fiecare

pune cîte o bucățică de merinde

din traistă            o lasă

cîteva clipe          o pescuiește

și o mănîncă apoi

pune alta

și tot așa              la sfîrșit

iese o zeamă caldă

întăritoare

din care sorb toți

în zare cerul        se întunecă

vine                     o furtună

sau un dragon

使民复结绳而用之。
甘其食,美其服,安其居,乐其俗。[5]


* * *

nor de praf               furtună

sau încă o năvălire

să fugi                      ești mai încet

decît călăreții

și săgețile lor

să stai                       să te ascunzi

poate nu te-or

găsi

să lupți

îi auzi gîndind         ești mai puțin

decît praful

stîrnit de copitele cailor

祸莫大于轻敌,轻敌几丧吾宝。
故抗兵相加,哀者胜矣。[6]


* * *

cuvintele sînt doar niște prieteni

lipsiți de credință

o pînză de păianjen în care s-a prins

amintirea înțelepciunii

ești un barbar de la miazănoapte

vorbele tale n-au înțeles

nici gîndurile

dacă chiar ești în stare

de așa ceva

așadar

希言自然。[7]


* * *

amăgirea e o mîzgă

ce îți acoperă fața

încît ajungi să nu ți-o recunoști

în apa rîului

iei apă în pumni

ți-o umezești

rupi

cîteva frunze

ale unei buruieni

ce crește pe mal       le strivești

le freci în apă

te speli cu spuma lor clătești

te privești din nou

în cap îți răsună vorbele

unui cîntec

amăgitor

不是我不明白[8]

ești de o imperfecțiune

perfectă              îți zici

绝学无忧。[9]


[1] „Cînd marele Dao e părăsit, apar omenia și dreptatea”, Dao de jing, 18; traducere de Su Yan.

[2] „[Când] se nasc, oamenii sunt moi și slabi, iar [când] mor, sunt tari și puternici”, Dao de jing, 76; traducere de Șerban Toader.

[3] „[De aceea] cel ce nu are niciodată dorințe, îi va cuprinde taina, iar cel împovărat de dorințe îi va zări hotarul [numai]”, Dao de jing, 1; în românește de Șerban Toader.

[4] „O! Năpădit de ierburi; omul rătăcește încă”, Dao de jing, 20; în românește de Șerban Toader.

[5] „Oamenii să împletească iarăși noduri, slujindu-se de ele. Să-și socotească hrana gustoasă și veșmintele arătoase, să-și socotească locuința tihnită și datinile demne de a-i bucura”, Dao de jing, 80; în românește de Șerban Toader.

[6] „Nu se află prăpăd mai mare decât nesocotirea arătată dușmanului; nesocotind dușmanul, îmi voi pierde comoara curând. Prin urmare, [când] oștirile potrivnice se înfruntă, cei îndurerați vor birui”, Dao de jing, 80; în românește de Șerban Toader.

[7] „A vorbi puțin înseamnă a urma rânduiala firii”, Dao de jing, 23; traducere de Su Yan.

[8] Nu că n-aș înțelege; melodie a cîntărețului Cui Jian.

[9] „Leapădă învățătura și păstrează-ți inima netulburată”, Dao de jing, 20; în românește de Su Yan.

Romulus Bucur (n. 1956, Arad). A urmat cursurile Universității din București, secția română-engleză (1980). A debutat în România Literară în 1978. În prezent, este Conferențiar la Universitatea Transilvania din Brașov. Volume: Cinci (împreună cu Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Alexandru Muşina - 1982), Greutatea cernelii pe hîrtie (1984), Literatură, viaţă (1989), Dragoste & Bravură (1995), Cîntecel(e). Fast-food poems (1998),Cărticică pentru pisică (2003); Poeme alese (2008), O seamă de personaje secundare (2009), Arta războiului (2015), Opera poetică (2017), odeletă societății de consum (2018), despre prieteni și singurătate (2020), Mare nostrum (2022).

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”

Poeme

Poeme de Paulin Octavian Boldiș