exerciții de respirație pentru astmatici
***
au tăiat stejarul
agățat de buturuga lui
îmi țin respirația
***
un semn cere o voce/nu spera
în blândețea fotosintezei
când se rup baraje
/verdele e violent/
chiar piatra gâlgâie
de seva lui
ademenită în foraje
un semn cere o voce/caută
potecile cu-ntunecate viraje
întinde mâna/fii martor
/verdele e violent/
chiar inima gâlgâie
de seva lui
abandonând reglaje
un semn cere o voce/așază-te
sub trunchiul înalt
prin umbra lui separat
de miraje
/verdele e violent/
chiar glezna gâlgâie
de seva lui
cu rădăcinile angrenate
în rodaje
***
închinare! frunzei care se mișcă între tine și soare
blurând amiezile turbate
lăsându-ți pe pleoape lumina: o limbă
de animal
închinare! frunzei
de-i urmezi nervurile ca-ntr-o cădere abruptă
de ape de biți și circuite răcoarea
trunchiului te va uimi –
amețit îți vei arunca mâinile
să se adape și gleznele
să sape și inima să pompeze clorofilă
prin aortele nopții algoritmizate
închinare! frunzei care se mișcă între tine și moarte
o limbă caldă și umedă
de animal
*
(Vatra Dornei, 31 oct 2024)
pe măsură ce urcăm ceața
rămâne în urmă ca un năvod
aruncat la întâmplare sfâșiat
din loc în loc de caninii întunecați
ai brazilor –
liniștea versantului sufocă –
telefericul se smulge legănându-și
deasupra ciocurile
adulmecându-ne urmele
inimile care fac cercuri concentrice în
aerul dens ca apa
1 Comment
Comentarii
Cele mai recente din „Poezie”
Poeme în avanpremieră din volumul omonim, apărut la Editura Fantomas
de Alexia Plăcintă
Antologia atelierului de poezie „Pragul Vaida”
de Ștefan Pop
de Alexia Cristina Popovici
Despre ,,aortele nopții algoritmizate” scrie Emanuel Guralivu, adăugându-și vocea corului consistent de eco-poetry, (g)local. Nu e un lirism spectaculos, privind superficial, dar nervurile textului spun altceva, mai puternic și mai convingător. I se cere cititorului o sporită atenție, dat fiind că lectura, în genere și poezia, cu totul particular solicită inițiere. Care, la rândul său, desigur, implică un preț. Restul e statistică.