Ai grijă ce îți dorești…
lui Nichita Stănescu
Animal fantasmagoric în fața noastră stai
dă-ne inima hai dă-ne inima ta
să hrănim cu ea mulțimile înfometate
de cuvinte nu vom mai avea în rărunchi ori în măduva oaselor
ca ierburile rele vom năpădi pământul
înainte să te faci una cu luna te rugăm
lasă-ne inima inorogule lasă-ne-o nouă
la temelia lumii s-o zidim
mai aproape de cer vrem să fim
și de lumina celorlalte lumi
Tu pari să nu înțelegi
tot dai din cap nedumerit ne privești
și-ntr-un final cu arșița ochiului posomorât
nisipul din clepsidră-l închegi
apele încremenesc în fântâni
nemișcătoare-s toate
nici un freamăt nici un zbor
doar o pasăre în zori – pesemne cuprinsă de milă –
cântă de zor la viață să ne readucă
pe noi și lumea noastră adormită
V
Pădure încă verde îți este părul
deși unele fire prind a străluci
amețitor ca zăpada
verde ți-e mâna ce scrie pe ape
încă neaflată de uscăciunea
din spărtura ultimei oglinzi
nimeni nu mai iese
decât abur scrâșnet de dinți ori neștirbită fericire
cu steaua aprinsă la căpătâi
încerci să atingi vălul miresei de dincolo
la sânul ei gura copilului
supse lacrimi pe ascuns șarpele
băuse tot laptele
seceră de o mână ciungă ținută
unduitoare ca luna frântă peste ciuturi
coada de șarpe verde îți este răpită
la cea de-a doua venire
osândiți la viață
veșnic suntem
brazi sacrificați de Crăciun
De la îngerul legământului
lui Salah Stétié
Beznă și frig
ploaia toarnă
de s-ar lumina de ziuă
poate ai găsi o poartă și-o cărare
spre țara cățelei unde nimeni nu așteaptă
pe nimeni
de-o rază de soare
te-ai prinde
cum viețuiesc ei acolo
odihniți preafericiți și nicicând plictisiți
să tot șadă în pântecul pământului
le-ai scris o carte
cu aceeași mână smulsă din rădăcini
aprinde o torță și vezi-i chipul celei sau celui ce sunete adună pe loc
harfa beznei și frigul asasin dispărea-vor
văpaia ei vie vine de la îngerul legământului
el îți va da și ție o pernă care să nu-ți mai sară de sub cap
ca o piatră ori ca ochiul de fiară
EXCELENTE POEME!FELICITARI!