Denisa Crăciun

Trei poeme din volumul Tablă șifonată

După studii de filozofie la Universitatea din Montpellier, Lili decide să uite tot. A înregistrat albumul Lalala (13 melodii, Polygram-Paris, 1992), care a primit un premiu celebru în lumea muzicală: „Le macaron CHOC“. Iar în 2017 a realizat albumul de muzică electronică și poezie Tu cum te numești (Tu t’appelles comment). Dar talentele ei sunt multiple; pentru opera sa grafică intitulată Pictură fără pictură  Academia de Arte și de Litere din Marsilia i-a acordat, în 2009, premiul „L’élan créateur“.

Lili este nevăzătoare, ceea ce explică într-un fel oralitatea poeziei ei. La fiecare lectură în public își recită poemele cu ochii închiși și cu o extraordinară forță a cuvântului rostit. Eul poetic este, în cazul ei, o voce transpersonală, care transmite, cu luciditate și detașare, experiența existenței într-un corp fizic. Pentru Lili Frikh, poezia înseamnă mai mult decât captarea cuvintelor în colivii de hârtie. Poezia ne „traversează“, ea se trăiește. Ne traversează ființa, grăindu-ne, gândindu-ne, visându-ne inima uneori adormită, alteori trează.

Volume de poezie: B L E U ciel non compris (ALBASTRU cer neînțeles), cu un CD de 55 de minute de înregistrare a autoarei, pe fundalul creației sonore a muzicianului Bruno Nöx Méria, Editura ILV Edition, Cergy-Pontoise, 2010; Carnet sans bord (Carnet fără margine), Editura La Rumeur libre, 2017; Tôle froissée (Tablă șifonată), Editura La Rumeur libre, 2018; La vie monstre (Viața monstru), Editura La Boucherie littéraire, colecția Carné poétique, 2019, obiect hibrid, jumătate carnet cu foi albe și jumătate carte cu poeme.

Camionul

Nu ești singur în Camion. În Camion e toată lumea. Toată lumea e-n Camion. Toată lumea în același camion.
Toată lumea îmbarcată la primul strigăt.
Un camion pentru toată lumea ce poveste e asta?
E o poveste?
E doar o poveste?
Nu știi.
Ești în Camion. Ești înăuntru, asta-i tot. Nu.
Înăuntru nu e tot. Înăuntru nu e înăuntru.
Înăuntru e deschis.
În înăuntrul Camionului ești într-un înăuntru nemaiîntâlnit nicăieri.
Ești înăuntru și de asemenea nu ești înăuntru.
Nu, nu înăuntru
… E oare afară?
Nu știi.
Ai vrea ca ambele să aibă sens, nu are. Nu până la capăt. Nu cu adevărat. E vid. Lași vidul în pace. Nu-l umpli. Dar nici nu te resemnezi să-i accepți prezența. Faci parte din el. Se trăiește în vid. Și tu la fel.
Ești înăuntrul Camionului, înăuntrul cuvintelor, înăuntrul vidului.
Vorbești limba vidului.
Vorbirea pe timp de noapte
…Vorbești despre faptul de a fi traversat.
Înăuntrul Camionului ești infinit de deschis.

Pe aici

Degetul tău nu spune încotro. Degetul tău nu arată nimic. De unde vii. Încotro te duci. Degetul tău nu spune. Decât că e pe aici. Că vii pe aici. Că te duci într-acolo. Că trăiești pe aici. Că mori aici. Că treci pe aici. Că vorbești despre aici. Că iubești aici. Că intri și că ieși pe aici
… Printr-o rană.

O altă lume

– Îți ia timp, nu glumă!
– Îți ia timp să vii.
– Tot acest timp. Îți trebuie tot acest timp!
– Am nevoie de tot timpul din lume. Dar nici așa nu e sigur că reușesc.
– Ce să reușești. Imposibilul? Îl ai cu tine încă de la venire. Nu mai aștepta!
– Dar nu aștept. Eu vin. Nu fac altceva. Vin, fără-ncetare sosesc. Și asta nu merge. Nu sunt aici. Ce vrei să-ți spun mai mult. Poate nu e la fel pentru toată lumea. Tu ești aici imediat și de fiecare dată. La cea dintâi chemare. Eu nu. Și nu știu de ce. De ce am nevoie de o altă intrare sau de o altă lume.

Traducere din limba franceză de Denisa Crăciun