La porțile Orientului căzut Din cornul lunii-mi fac adăpătoare Când țâțele țărânii le sărut Mai latră inocența-n fiecare? Mai dă-mi, o Doamne, îngeri dați cu lac Să-mi coasă blând pleoapele când sufăr Și-acestui timp mereu bolnav drept leac Un ceai călduț din frunze de ienupăr Și limba dacă-mi scapără hoțește Pe crucile sculptate-n caldarâm Pe-o iesle îmi schimb sufletul și îmi Închid şi eu candizii ochi de pește La margine de veac când se ivește Roua de e rouă sub salcâmi.
Dinesciană
Vulgaritatea ascunsă în dosul… țâțelor țărânii mi-a binedispus timpul de răsfoire a publicației făcându-mă să râd sănătos. Felicitări maestre!