/

Dinesciană

605 vizualizări
Citiți în 1 minut
1
 La porțile Orientului căzut
 Din cornul lunii-mi fac adăpătoare
 Când țâțele țărânii le sărut
 Mai latră inocența-n fiecare?
 
 Mai dă-mi, o Doamne, îngeri dați cu lac
 Să-mi coasă blând pleoapele când sufăr
 Și-acestui timp mereu bolnav drept leac
 Un ceai călduț din frunze de ienupăr
 
 Și limba dacă-mi scapără hoțește
 Pe crucile sculptate-n caldarâm
 Pe-o iesle îmi schimb sufletul și îmi
 
 Închid şi eu candizii ochi de pește
 La margine de veac când se ivește
 Roua de e rouă sub salcâmi. 

N. 1957, Oradea. Licenţă în filologie la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj (1981), doctor în filosofie cu o teză despre Cioran (2020). Redactor al revistei Familia din 2008.

Cărţi publicate: Trăirea geometriei - poezii (Gym, 1992), Infernul nostru cel de toate zilele - publicistică (Multiprint, 1998), Litanie putredă - poezii (Limes, 2018), Cioran, omul incomplet - studiu monografic (Tracus Arte, 2021).

Ediţii: Spiritul artelor marţiale (Multiprint, 1994), Paul Goma, Scrisori întredeschise. Singur împotriva lor (Multiprint, 1995), Sergiu Vaida, Într-o lumină aurie (Biblioteca Revistei Familia, 2017).

Traduceri: Simon Judit, Peisaj citadin cu români şi maghiari (Scripta, 2000).

1 Comment

  1. Vulgaritatea ascunsă în dosul… țâțelor țărânii mi-a binedispus timpul de răsfoire a publicației făcându-mă să râd sănătos. Felicitări maestre!

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”

Poeme de Ioana Tătăruşanu

La braț cu aceste întâmplări adevărate privesc orașul:
femei cu șorțuri albe în pragul covrigăriilor
fumând după ce

În curtea leilor

Mai mult am sperat într-o luptă pe viaţă şi moarte cu trâmbiţe sunând pe metereze nisip