Dinesciană

183 vizualizări
Citiți în 1 minut
1
 La porțile Orientului căzut
 Din cornul lunii-mi fac adăpătoare
 Când țâțele țărânii le sărut
 Mai latră inocența-n fiecare?
 
 Mai dă-mi, o Doamne, îngeri dați cu lac
 Să-mi coasă blând pleoapele când sufăr
 Și-acestui timp mereu bolnav drept leac
 Un ceai călduț din frunze de ienupăr
 
 Și limba dacă-mi scapără hoțește
 Pe crucile sculptate-n caldarâm
 Pe-o iesle îmi schimb sufletul și îmi
 
 Închid şi eu candizii ochi de pește
 La margine de veac când se ivește
 Roua de e rouă sub salcâmi. 

N. 1957, Oradea. Licenţă în filologie la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj (1981), doctor în filosofie cu o teză despre Cioran (2020). Redactor al revistei Familia din 2008. Cărţi publicate: Trăirea geometriei (poezii, 1992), Infernul nostru cel de toate zilele (publicistică, 1998), Litanie putredă (poezii, 2018).

1 Comment

  1. Vulgaritatea ascunsă în dosul… țâțelor țărânii mi-a binedispus timpul de răsfoire a publicației făcându-mă să râd sănătos. Felicitări maestre!

Lăsați un răspuns

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”

3 poeme

Locurile pe unde umblam, Frig și Piața fermierilor