La porțile Orientului căzut Din cornul lunii-mi fac adăpătoare Când țâțele țărânii le sărut Mai latră inocența-n fiecare? Mai dă-mi, o Doamne, îngeri dați cu lac Să-mi coasă blând pleoapele când sufăr Și-acestui timp mereu bolnav drept leac Un ceai călduț din frunze de ienupăr Și limba dacă-mi scapără hoțește Pe crucile sculptate-n caldarâm Pe-o iesle îmi schimb sufletul și îmi Închid şi eu candizii ochi de pește La margine de veac când se ivește Roua de e rouă sub salcâmi.
Dinesciană
1 Comment
Comentarii
V-ar mai putea interesa
Cele mai recente din „Poezie”
Dosar realizat de Andrei Zbîrnea
de Raluca Urse
de Briseis Stan
de Miruna Romanciuc
de Mihai Manole
Vulgaritatea ascunsă în dosul… țâțelor țărânii mi-a binedispus timpul de răsfoire a publicației făcându-mă să râd sănătos. Felicitări maestre!