Plimbându-ne cu pas uşor dimineaţa prin grădina adormită încă – adică din vis clipind spre casa cu geamul uşor întredeschis la care stă, privindu-ne la rândul ei, cu faţa palidă, trasă de nesomn, şi-atunci gândindu-ne ce mângâiere i-am putea aduce (în ce chip, această dimineaţă amintind de alta, când pe nisip plimbându-ne pe malul mării, printre dune îi admiram paşii zvelţi – în ce fel deci i-am putea alina durerea). şi ca într-o carte pe care am răsfoit-o demult, cu mâinile reci şi în care era vorba de lucruri mai mult uitate ni se pare că desluşim un nou înţeles în care viaţa noastră prezentă şi trecutul se întreţes. şi tot aşa (ca într-o altă existenţă mai degrabă latentă) avem nevoie de-o prezenţă care să-i fie suport. să zicem o jumătate de cer oglindită în bobul de rouă, ca acum când faţa ei s-a ascuns printre perdelele decolorate de soare – iar cealaltă jumătate pusă în um- bră de însăşi esenţa ei alcătuitoare. putea fi şi o muzică, scânteind ca o rază neaşteptată din adâncul ei venind umplând-o cu totul – şi nu o simplă reflectare aşa cum ni s-a părut a fi, în acea clipă comparaţia noastră cu roua. şi nu mai există fireşte nici un fir călăuzitor, doar sentimentul care creşte cum că suntem o poveste ce se-nfiripă. (1987)
Cele mai recente din „Poezie”
Porumbei buluc, toamnă crud pe verde crud – cenușa păcii. am înghețat în gara din Budapesta
Eu sunt anii ’70 abia prin vară am putut dezvolta efectul ultimei noastre zile împreună și
Rezistența materialelor Simțeam de două ori pe săptămână mirosul ei întunecat. Aflam lucruri și cifre importante
și să nu te apere somnul Prinzi precipitat instrumentul de scris ca pe maneta unei nave
Infinitul liric Însingurarea. Sau ce suntem înainte de a fi oameni. Cu fiecare zi tradusă în