*** știam dinainte tot ce va spune picioarele i se afundau în nisip pregătite să amâne căderea era o toamnă fără pic de culoare eu umblam cu femeile pădurii femei cu ochi mari alungiți și cu părul până la glezne populau spațiile neumblate se apărau de oameni cântându-și cântecele în șoaptă ca niște ecouri trăiam printre ele dar nu eram de-a lor mă apăram țipând din toți plămânii Nechezatul debilitatea nonsensul în sfârșit acasă în sfârșit la adăpost dar uite-le pe toate aliniate intrând pe sub ușă pe gaura cheii pe rând aproape cu respect aproape urmând protocolul nechezatul debilitatea nonsensul doar că am fost mereu de partea greșită a ușii și ceea ce trebuia împiedicat să intre e ceea ce nu trebuia lăsat să iasă iubesc oamenii dar mi-e mai bine fără ei am o casă mare și locuiesc în ea singură sunt o stihie galben-portocalie care se revarsă dintr-o cameră în alta dintr-o femeie în alta pereții există pentru a strivi ceva între ei uneori mă așez pe un scaun cel mai simplu scaun din lemn fără spetează și mă privesc ca pe o casă care nu adăpostește pe nimeni un vas în care nu păstrezi nimic uneori construiești pereți ca să subliniezi o absență una frumos ambalată în plastic foșnitor oferită în dar într-o zi oarecare morcov și ceapă mătușa s-a măritat la nici douăzeci de ani cu un bărbat frumos din sud soțul i-a plecat la armată când era însărcinată și de acolo îi trimitea scrisori în fiecare săptămână apoi la 2-3 săptămâni după care nimic telefoanele la unitatea militară nu au ajutat-o fetița lor avea deja un an când a luat-o și a plecat cu ea în sud soacră-sa era la fântână când a văzut-o și s-a făcut albă ca pereții George ne-a spus că ai murit în curte o femeie cu burta la gură spăla niște prosoape mătușa mi-a povestit multe din viața ei când o ajutam la bucătărie despre asta mi-a vorbit o singură dată uneori povestea istorii din Biblie îi plăcea mai ales Cartea Esterei inteligența ei, ospățul pe care l-a dat pentru rege singura carte din Biblie în care nu e pomenit nici măcar o dată numele lui Dumnezeu am întrebat-o dacă crede în El și am văzut că trage de timp cum face atunci când nu are chef am promis să-i uit pe cei care nu mai dau niciun semn
Cele mai recente din „BOX OFFICE. POEZIA”
de Cătălina Matei
Poeme de Livia Ștefan
de Răzvan Țupa
de Diana Cornea
de Ștefania Mihalache