Start
202 vizualizări
Citiți în 4 de minute
***

știam dinainte tot ce va spune
picioarele i se afundau în nisip
pregătite să amâne căderea
era o toamnă fără pic de culoare
eu umblam cu femeile pădurii
femei cu ochi mari alungiți
și cu părul până la glezne
populau spațiile neumblate
se apărau de oameni cântându-și cântecele
în șoaptă ca niște ecouri
trăiam printre ele dar nu eram de-a lor
mă apăram țipând din toți plămânii

 
Nechezatul debilitatea nonsensul

în sfârșit acasă în sfârșit la adăpost dar
uite-le pe toate aliniate intrând pe sub ușă
pe gaura cheii
pe rând aproape cu respect
aproape urmând protocolul
nechezatul debilitatea nonsensul
doar că
am fost mereu de partea greșită a ușii
și ceea ce trebuia împiedicat să intre
e ceea ce nu trebuia lăsat să iasă

iubesc oamenii dar mi-e mai bine fără ei
am o casă mare și locuiesc în ea singură
sunt o stihie galben-portocalie
care se revarsă dintr-o cameră în alta
dintr-o femeie în alta

 
pereții există pentru a strivi ceva între ei

uneori mă așez pe un scaun
cel mai simplu scaun
din lemn fără spetează
și mă privesc ca pe o casă
care nu adăpostește pe nimeni
un vas în care nu păstrezi nimic
uneori construiești pereți
ca să subliniezi o absență
una frumos ambalată
în plastic foșnitor
oferită în dar într-o zi oarecare

 
morcov și ceapă

mătușa s-a măritat la nici douăzeci de ani
cu un bărbat frumos din sud

soțul i-a plecat la armată când era însărcinată
și de acolo îi trimitea scrisori
în fiecare săptămână
apoi la 2-3 săptămâni
după care nimic

telefoanele la unitatea militară nu au ajutat-o 
fetița lor avea deja un an când a luat-o și a plecat cu ea în sud
soacră-sa era la fântână când a văzut-o 
și s-a făcut albă ca pereții
George ne-a spus că ai murit
în curte o femeie cu burta la gură spăla niște prosoape

mătușa mi-a povestit multe din viața ei când o ajutam la bucătărie
despre asta mi-a vorbit o singură dată
uneori povestea istorii din Biblie
îi plăcea mai ales Cartea Esterei
inteligența ei, ospățul pe care l-a dat pentru rege
singura carte din Biblie în care nu e pomenit nici măcar o dată
numele lui Dumnezeu
am întrebat-o dacă crede în El și am văzut că trage de timp
cum face atunci când nu are chef
am promis să-i uit pe cei care nu mai dau niciun semn

Ana Donțu (1985, Republica Moldova) a absolvit Facultatea de Antropologie la Chișinău și Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga“ din Sibiu. Debut cu volumul de poeme Cadrul 25 (2015). A fost distinsă cu premiul „Tânărul poet al anului 2015“ la Gala Tinerilor Scriitori, organizată de Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, Premiul Revistei „Accente“ și Premiul Național „Iustin Panța“. Grupaje de poeme din Cadrul 25 au fost traduse în engleză, suedeză, germană și franceză. Varșava (2019) este volumul său de debut în proză.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „BOX OFFICE. POEZIA”