Vedere Privesc marea de pe un sâmbure de nectarină În lemnul lui văd urmele pașilor din alte veri O girafă întinde o limbă lungă de nor și linge vata de zahăr împinsă de vânturi spre mal Pe cerul gurii-i zboară pescăruși Odată un om a brodat plaja cu flori de scoici, dar nisipul a acoperit-o Apoi și-a brodat pielea cu o sită de răni să poată spune prin ele povestea Un delfin nu-i altceva decât măseaua de minte a mării Șlapiens Norii atârnă ca-ntr-un decor de Brecht Pierdut printre măști văruite, maci înrădăcinați în cer și lumânări aprinse Un pui de maimuță visează să se facă om Are gânduri și papuci și iluzii Autostrada soarelui se scurge ca mierea în paharul verde spumant Let it unfold & Enjoy Perseverența e orizontală, evoluția e verticală Ea cere efort așa cum stomacul cere mâncare și arta sacrificii În om e ceva mai adânc decât omul s-a spus Eu aș zice și ceva mai frumos și ceva mai bun și ceva mai sfânt Sunt mult mai mulți oameni inteligenți decât sfinți și frumoși și buni laolaltă În interior am tot ce vreau s-a scris pe o plasă de kaufland Cine are însă detectoarele potrivite mecanisme elaborate, atent dezvoltate cu care să vadă zonele de lumină unde se intensifică lumea, unde acul sare-n miracol, unde biciul ascezei alungă iluzia revelând adevăr Karma Copaci dublați în limba toamnă Holograme 3D de la verde la violet Brazi cu tulpină în șiră de pește Unul a ales pușcăria: crește într-un stâlp de hidrocentrală à la carte Citim în stele ca într-o carte de bucate Sfinții ies din aureolă ca parașutiștii din avion și se scurg pe pereții lumii mânjind naos pronaos și altar Puțin înainte de 2 mi-a ieșit sufletul, un porumbel care s-a izbit de plasa de țânțari A rămas cu ghearele agățate, negru, cerșind lumină Când iubești, îți scoți inima și-o pui pe platouri japoneze Iluminare Am ieșit din boală ca dintr-o femeie virgină cunoscând durerea și voluptatea oricărui început. Am lăsat în ea pești verzi de wolfram și ochi rotunzi de peruzea Ea m-a momit cu ceaiuri, zacuscă și uitare Am râs și m-am întors la cântecul de pelican Psihologie abisală Știu și unde e cheia de rezervă și unde a rămas tubul de autan Cineva ar zice că și-a luat hard extern Prin orașul cu iz de mall cultural în care într-o sâmbătă seara poți să bagi lejer și faust și tiff și vinfest și poezie și ciorbă-n pită și filarmonică se poartă din nou un șiret ciclam și unul verde fosforescent și-mi amintesc de talciocurile de la fabrica de glucoză unde găseai praf de-nghețată, șireturi vopsite, casete piratate, aur, hoți de buzunare, alba-neagra, cizme de cauciuc cu desene animate și blugi pyramid Acum găsești corporatiști la cafea și țigară Munțomanie Dacă nu mi-ai fi vorbit atât de frumos despre munte copacii n-ar fi avut rădăcini, eu n-aș fi avut niciodată bocanci, zmeura și fragii și afinele ar fi crescut în caserole și n-aș fi știut niciodată cum se vede de sus cum izvorăsc râurile cum se cade în gol cum orașele nu-s altceva decât mușuroaie de furnici, iar oamenii tot felul de oameni pe care-i întâlnești pe munte nu-s altceva decât boii lui Dumnezeu urcând pe-un bolovan sau un trunchi de copac doar așa, ca să exerseze drumul
