Perturbarea colectivă

Perturbări în desfășurare e un experiment ingenios, îndrăzneț, provocator, perturbator chiar.

159 vizualizări
Citiți în 7 de minute

Anul trecut, poetul V. Leac a proiectat, coordonat și editat o antologie, o antologie a prezentului, cum a subintitulat-o, titlul ei fiind Perturbări în desfășurare. Perturbările despre care scriu cei adunați între copertele cărții se subsumează unei Perturbări, una, dar gravă: starea omului/omenirii în prezentul istoric al unei crize deja în plină exprimare – cea ecologică. Este o temă căreia îi dau varii expresii toți cei antologați. Aceștia sunt 31 de poeți și prozatori, plus o copilă de trei ani – Rosa Mihalache-Fiastru – care participă cu un set de desene, a căror natură cade în sarcina lui Mihnea Mihalache-Fiastru, probabil tatăl fetiței. Printre altele, acesta consideră că: „Legătura comună dintre desene și gândirea ecologică e tocmai această abstractizare proiectivă, pe de o parte, și ruptura dintre realitate și schimbările negative, lente, care au loc la nivel planetar, pe de alta. […] Desenele marchează un pre temporal, înaintea dezvoltării și trecerii la ceea ce numim noi educativ-civilizator antropocen. […] Fără să caute vreun sprijin prin cuvinte, semnele ei au un rol de reprezentare, atât a cuvintelor, cât și a scrisului în sine. Scrie despre cum își imaginează formele și imaginile cuvintelor în litere dintr-un viitor pe care încă nu l-a trăit, dar știe că acest viitor o așteaptă.” Cititorul va putea aprecia această explicație, în ce mă privește o consider exactă.

Înaintea desfășurării textelor în ordinea alfabetică a numelui autorilor, V. Leac oferă o pagină – fără titlu – de lămurire a resorturilor care au generat realizarea antologiei. „Pentru mulți dintre noi, mediul înconjurător nu e decât un poligon de exerciții unde ne testăm acțiunile economice. Dau un exemplu scurt: în prezent, parcurile publice sunt o mașinărie de spălat bani pentru administrațiile locale, locul unde se investesc bugete enorme pentru lucrări inutile și de „înfrumusețare”, ne chinuim să transformăm natura într-un artificiu. Lumea a devenit cu adevărat apatică. Anual mor zeci de mii de oameni din cauza dezastrelor naturale generate de încălzirea globală, dispar definitiv zeci de specii, nu contează, rezistă doar cei puternici. […] Lucrarea aceasta nu-și propune să schimbe lumea, e naiv să te gândești la asta, e mai degrabă o reacție la ceea ce se întâmplă în prezent, o constatare tristă și eterogenă de narațiuni, de noi forme de gândire ecologică, dar și de incertitudini și ezitări.”

Poeții și prozatorii participanți la proiect, spre deosebire de Rosa, sunt posesori ai limbajului literar și ilustrează tema în conformitate cu viziunea, stilul, sensibilitatea, personalitatea și originalitatea artei fiecăruia. Toți stau sub apăsarea unei urgențe, a unei alarme ce nu este de natură strict subiectivă, dar, deși semnele noii apocalipse vin din fenomenologia dezastrului ecologic, ele sunt modulate, cum spuneam, de imaginația și expresivitatea fiecăruia. Poeții, nu puțini nume cunoscute în peisajul literar de astăzi, tineri ori încă tineri – să-i enumerăm în ordinea în care apar în carte: Anca Bucur, Jesica Baciu, Ioana Bradea, Simion Cernica, Georgiana Cojocaru (texte în engleză, netraduse în românește), Andrei Doboș, Andrei Dósa, Gabi Eftimie, Cătălin Furtună, Sorin Gherguț, Daniela Hendea, Ana Ivan, T.S. Khasis, Mihók Tamás, Dmitri Miticov, Clara Mitola, Nita Mocanu, Vlad Moldovan, Radu Nițescu, Artiom Oleacu, Octavian Perpelea, Tudor Pop, Alina Purcaru, Laura Sandu, Nóra Ugron (texte în maghiară, netraduse), Carolina Vozian – au grupaje de versuri adecvate „temei pentru acasă”, dar dimensiunea lirică se hrănește și din straturi de sensibilitate libere de obligația ilustrării acesteia. Deși subiectul e grav și împinge spre scriitura de coșmaruri, spre un imaginar sumbru, spre o tratare expresionistă a sa, deși imaginația postumanului e vivace și ingenioasă, nu lipsesc partituri de umor, mai mult ori mai puțin negru, nici zone de causticitate.

Fervoarea cu care își plăsmuiesc poemele e o trăsătură definitorie, cum definitorie este și pentru prozatorii convocați: Ion Dumitrescu (care elaborează cu aplomb și aplicațiune un veritabil eseu teoretic – căruia îi inventează o terminologie ad-hoc – despre fizica și metafizica ecologiei), Florin Flueraș (în engleză, fără traducere), Mihai Lukács, Raluca Nagy, Maia Șerbănescu, Dr. Ștefan Tiron.

Am reîntâlnit tehnica colajului, cu fotografii sau capturi de pe telefon, avem și coduri pentru a accesa texte ce nu apar tipărite în carte sau „compozițiile sonore create special pentru această antologie, semnate de makunouchi bento, dslx, Irinel Anghel, nisioi, pneumaton, Elina Elgina, Miron Ghiu, viteza lumii” (am păstrat întocmai grafia așa cum ne este oferită la finele volumului sub codul ce trebuie folosit pentru a le asculta la mobil).

Perturbări în desfășurare își merită titlul și sub aspectul la zi al realizării ei, e o experiență/experiment ingenios, îndrăzneț, provocator, perturbator chiar. Cititorului, mai ales celui familiarizat cu prezentul literaturii tinerilor de azi, antologia lui V. Leac îi oferă motive de satisfacție.

Ioan Moldovan este poet, eseist, fost redactor-șef și apoi director al revistei „Familia”, seria a V-a (1990-2020). S-a născut la 21 martie 1952 în satul Mureșenii de Câmpie, comuna Sava (astăzi comuna Pălatca), județul Cluj. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al ASPRO și al PEN-Clubului Român.

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poeți în cărți”