Născut în Oradea, în 1953, Teodor Radu Pantea a absolvit Facultatea de Inginerie Alimentară în Galați.
Practică fotografia de 50 de ani, dar numai din 1977, anul absolvirii, participă la concursuri de specialitate: 595 în afara granițelor țării natale și 103 în România. În acest interval obține 314 premii și mențiuni la nivel internațional. Participă, de asemenea, cu lucrări proprii la multe expoziții de grup (în jur de 100) în România și numeroase alte țări, dar și la 36 de expoziții generale de arte plastice/vizuale. A fost invitat să facă parte din 130 de jurii internaționale și naționale, la concursuri din România, Bulgaria, Polonia, Serbia, Turcia, Ungaria, Ucraina, SUA, Egipt, India, Macedonia, Canada, Maroc, Italia, Rusia, Sri Lanka și Kenya.
Din 1994, predă cursuri de fotografie la Facultatea de Arte Vizuale și de fotojurnalism la Facultate de Științe Politice și Jurnalism, ambele din cadrul Universității din Oradea. În 2006, și-a luat doctoratul în Istoria fotografiei, primul cu această specializare din România.
Mărturisește că are o pasiune specială pentru proiecte distincte, serii extinse de fotografii reunite în jurul unei singure idei, al unui concept sau stil unic. Între acestea se numără: „Sic Transit… ”, „Alter Ego”, „Auschwitz, tărâmul tăcerii”, „Lumea lui Seth”, „Vae Victis”, „Roșia Montana”, ”Pădurea muribundă”, „Chipul imaginat”, „Quadrates”, „Univers diafan”, „Exodul lui Allah”, „Ero-Soldier”, „Shiraz, o perlă a Persiei”, „Sagrada Familia”, „Elegie la Notre Dame”, „Tuk-tuk” și multe altele.
Acestea au fost prezentate în cadrul a 130 de expoziții personale organizate în România, SUA, Polonia, Serbia, India, Turcia, Egipt, Ungaria, Ucraina, Bulgaria, Grecia, Australia, Iran, Uzbekistan, Croația, Mexic, Rusia, Republica Moldova, Franța, Lituania, Italia etc.
Din 2014 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAPR). Este membru și/sau membru de onoare al peste 25 de asociații de fotografie naționale și internaționale.
Fotografiile prezente în acest număr fac parte din proiectul „Quadrates”, despre care Teodor Radu Pantea spune: „Chiar dacă formatul pătrat ar fi, iluzoriu, unul fără raporturi dimensionale confortabile (dar cu rigoarea egalității laturilor), fără alambicate diviziuni «de aur», dar cu unele trimiteri înspre Fibonacci, am simțit o oarecare libertate între laturile sale, am găsit acolo un spațiu în care mă simțeam în largul meu. Devenise, în mare măsură, formatul meu de predilecție și îl consideram un «șablon» pentru multe dintre genurile abordate. […] Dar oare ce poate fi mai redus înspre simplitate și esențial decât binecunoscutul «Pătrat negru pe fond alb» al lui Kazimir Malevici? Ei bine, nu am putut considera provocarea lui Malevici ca vreun «Nec plus ultra», ci am voit ca imaginea fotografică pătrată să conțină câte ceva… Ceva ce ține de fotografie, de confort vizual, de mesaj, de efect de șoc moderat, de trăsnite fantezii și aiureli personale…”
