Oliver Merce este născut în Bihor, locuiește în Timișoara și a participat la numeroase expoziții personale și de grup: Iași, Ploiești, Negrești Oaș, Cluj-Napoca, Byalistok și Bielsko-Biala (Polonia), București, Ploiești, Baia Mare, Paris (Franța), Timișoara. Multiplu premiat național și internațional.
Arareori în fotografia autohtonă un proiect fotografic este dus până la capăt,estefinalizat într-o carte. Iar atunci când aceasta e tipărită, ajunge în librării în puține exemplare și se epuizează mai mult printre prieteni și cunoștințe. Cum nu există o piață de fotografie în România, e greu să funcționeze, în paralel, o piață de carte de fotografie, deși în ultima vreme lucrurile, aparent, se mișcă mai vioi decât în urmă cu, să zicem, un deceniu. Fotografii par a fi mai conștienți că o carte rămâne o mărturie formidabilă căreia nu-i crapă hard-disk-ul când ți-e lumea mai dragă. Oliver Merce a lucrat de la bun început așa: proiectul și cartea. Fiecare tandem i-a luat câțiva ani: The Anatomy of Decay (2016), 5 Years of Shooting Street Photography (2017), For You (2019), Dogs (2022).
Pentru The Anatomy of Decay lui Oliver Merce i s-a dat hârtie liniată. Despre Anina și copiii ei vitregi, Oraşul Nou și Crivina, s-au scris și s-au spus istorii întregi. Și s-a fotografiat zdravăn. Ca să evite capcana repetiției a trebuit să scrie printre rânduri. Și n-a adus nimic din condei. A semnalat cu talent, serios și aplicat, ca un martor nomad al timpurilor moderne, situații, fapte, întâmplări.
Așa l-am cunoscut eu: dornic să descopere și să spună lucruri noi despre o zonă secată chirurgical de povești. Pentru a le găsi pe cele care contează a săpat adânc în memoria locului și a oamenilor. A devenit timp de mai bine de doi ani nu doar musafir în ele, ci și confidentul lor de încredere. Descoperind umanitatea altora, Oliver Merce s-a trezit în propria umanitate, sufocată o vreme de zgura urbană și de viteza în care e nevoit omul contemporan să-și trăiască viața. The Anatomy of Decay depășește simplul demers jurnalistic și câștigă în dimensiune prin implicarea socială a autorului.. Astfel că, dincolo de latura estetică, proiectul dezvoltă și o componentă etică. Fotografia sa nu este numai un parcurs spre educație, ci și spre omenie. O emoționantă resurecție sanitară a conștiinței.
Cartea începe și se sfârșește eliptic, cu nenumărate cadre văduvite de prezență umană. Debutează descriptiv și finalizează în metaforă. Oliver Merce fotografiază simplu, fără prea multe figuri de stil, pentru a descrie cât mai exact un mediu social arid în care viața pare să nu fi apărut încă (imaginile de deschidere) sau din care s-a scurs cu desăvârșire (cadrele de final). Numitorul comun e câinele, element al unei alegorii buimace, care se plimbă aparent fără țintă, de colo-colo, și face trecerea între capitole. Ca și firul călăuzitor si izbăvitor al Ariadnei, acompanierea lui înseamnă însă ieșirea din labirint.
În mijlocul proiectului stau oamenii. Uneori – hologramele lor, atât par de secătuiți de putere și de speranță. Fotograful nu hiperbolizează situațiile și nu dramatizează limbajul vizual: liniile, suprafețele, formele, volumele și tonurile se păstrează într-o geometrie a bunei măsuri și a bunului simț. Cu toate că fotografia sa este una documentară solidă, frontală, bazată pe obiectivitate și acuratețea observației, ca modalitate de expresie Oliver Merce este mai degrabă un liric. Un empatic, un tributar al emoțiilor care-l traversează atunci când documentează o situație, un fapt. Percepția sa asupra lucrurilor nu deformează însă realitatea; doar o încarcă din când în când emoțional, ceea ce scurtează și ușurează drumul către semnificație. Povestea nu e alcătuită din imagini disparate care pot fi citite oricum și în orice ordine. Atragerea privitorului în acest joc înseamnă și punerea lui pe picior de egalitate cu artistul. Fotografiile lui Oliver Merce au calitatea că vin și pleacă înspre și dinspre privitor. Sunt în același timp particulă (pixeli, peliculă, hârtie), dar și undă (emoție, mesaj). O „coincidentia oppositorum” strămutată aici din cuantică.
The Anatomy of Decay aplică un pansament reconfortant peste vremurile grăbite, cu respirația tăiată pe care le trăim. Oliver Merce a ales să documenteze vizual o istorie băgată sub preș, aneantizată împreună cu dramele ei. Imaginile pichetează discret și inflexibil memoria colectivă a acestei pârți de lume. Un timp al trăirii devine sub ochii noștri un timp al mărturisirii.
The Anatomy of Decay reprezintă doar un mic fragment dintr-un proiect foarte frumos, solicitant și echilibrat. Toate proiectele fotografului timișorean pot fi găsite aici: www.olivermerce.ro
