A XVII-a ediție a ARTmania Sibiu a păstrat tradiția trupelor de rock progresiv, dând startul chiar cu una dintre ele. E vorba de suedezii de la The Flower Kings, care au deschis seara de vineri. Premergător acestui moment, am avut un dialog efervescent cu Roine Stolt, chitaristul și unul dintre membrii fondatori ai bandului scandinav. Am vorbit despre cel mai recent material discografic, Look At You Now (2023), despre scufundarea muzicii actuale în capcanele Inteligenței Artificiale, despre cum se construiește un public fidel și despre artiștii favoriți ai lui Roine. Încă un Discografic pe firmamentul Revistei Familia. Lectură plăcută să aveți!
Andrei Zbîrnea: E un moment excelent pentru cei pasionați de rockul progresiv. Foarte multe trupe din generații diferite sunt active acum prin concerte și albume noi. Nici scena scandinavă nu face excepție de la regulă. Cum e pentru tine, ca artist, să împarți podiumul cu nume extraordinare, care au început să cânte în anii ‘70, ‘80 sau ‘90 și chiar mai aproape de prezent?
Roine Stolt: Dacă te referi la colaborările mele punctuale cu Jon Anderson, Steve Hackett sau la jamurile cu Theijs Van Leer (membru fondator al trupei olandeze Focus, n.r.) sau Adrian Belew (fost component al formației King Crimson, n.r.), în mod clar e grozav să te conectezi, să cânți sau să compui împreună cu oamenii care mi-au fost cândva idoli. Până să-ți dai seama exact ce se întâmplă cu tine, ajungi printre acei băieți legendari, pe care noile nume din prog le urmăresc și le idolatrizează. Încerc să nu uit de unde am plecat.
The Flower Kings nu vor fi niciodată la fel de mari precum Coldplay, Tool sau Deep Purple
AZ: De ceva ani buni, lumea rockului progresiv a îmbrățișat o abordare metal și post-metal. Te-a tentat și pe tine să mergi în această direcție cu The Flower Kings ori cu celelalte proiecte cu care colaborezi?
RS: Am observat de la distanță metalul progresiv, însă nu m-a tentat niciodată să mă alătur. Am fost îndrăgostit de o parte din hard-rockul din școala veche (old school hard rock în original, n.r.), însă stilul în care mă simt confortabil să compun și să interpretez este progressive rock. Mă împlinește mai mult, mai ales că pot aduce laolaltă elemente din zone eterogene: pop, muzică clasică, balade, simfonii, blues, muzică tradițională africană, elemente cinematice și muzică electronică. Modul în care compun în aceste zile conține mai mult decât niște riffuri și acorduri și se duce în foarte multe direcții din punctul de vedere stilistic. Cu toate acestea, am fost atașat de grupuri precum Deep Purple, Led Zeppelin, Vanilla Fudge, Tempest etc. Chiar și așa, în The Flower Kings am construit de-a lungul anilor și riffuri heavy.
AZ: The Flower Kings a lansat mai mult de un album la fiecare doi ani, în cei 30 de ani de carieră neîntreruptă. Care este secretul unei asemenea anduranțe? Ce diferențe sunt între a scrie muzică în prezent față de cum era la mijlocul anilor ‘90?
RS: Cred că totul ține de faptul că-mi place atât de mult să scru muzică și, mai ales, procesul de înregistrare a albumelor. The Flower Kings e un fel de călătorie prin viață. Am mers în turnee mai bine de 25 de ani și am cunoscut de fiecare dată fani noi în Japonia, America de Sud, Statele Unite, Rusia și în întreaga Europa. Aceste întâlniri sunt o sursă importantă de inspirație pentru mine și colegii mei și ne place foarte mult să organizăm turnee și să cântăm live peste tot în lume. Rezumând, cred că e un mod de viață, o chemare.
AZ: Acum o întrebare ceva mai tehnică. Cum decideți asupra set-listului dintr-un turneu, fiind nevoiți să consultați un catalog extins și complex de cântece, din care vor rămâne doar câteva? S-au adunat multe melodii în 30 de ani…
RS: E un proces dificil, având la dispoziție atât de multă muzică. Însă încercăm să cântăm live câteva dintre compozițiile populare de pe primele discuri, pe care le îmbinăm cu chestii mai noi, de pe materialele recente. Învățăm de la auditoriul nostru ce piese speră să audă și, pentru că ne plac toate în aceeași măsură, le oferim mici bucurii interpretând o parte din solicitările lor.
AZ: Mulți artiști tineri ar pune această întrebare unui veteran al scenei. Cât de dificil este să devii relevant pentru un public chiar de la debutul proiectului pe care l-ai demarat? În sprijinul acestei întrebări, citez un studiu din 2023, care ne spune că în fiecare zi se lansează 120.000 de noi piese pe platformele de streaming (studiul a fost condus de compania Luminate, n.r.).
RS: Încerc să rămân cât mai obiectiv față de această problemă. Ar fi foarte facil să spun că e un amestec din toate ingredientele. Ca trupă e necesar să-ți păstrezi fanii vechi, care au venit alături de tine cu ani în urmă. Apoi adaugi public nou din festivaluri și concerte live. Cei vechi la rândul lor ar putea să-și aducă fii și fiicele alături de trupa ta, ca să descopere această muzică nouă. Sunt realist și-mi dau seama că The Flower Kings nu vor fi niciodată la fel de mari precum Coldplay, Tool sau Deep Purple. Noi ne-am definit tipul nostru de spectator și asta e alegerea noastră. Nu aș scrie niciodată anumite bucăți comerciale sau să-mi schimb stilul doar pentru a fi mai popular. Cântăm ceea ce cântăm sperând că vom avea în continuare pe cineva care să ne asculte.
Să cânt la pian sau la chitară și să aranjez piesele e atât de natural și de relaxant
AZ: Ții pasul cu lansările artiștilor tăi favoriți? Cum îți actualizezi playlisturile?
RS: Adevărul este că nu am playlisturi. Nu folosesc nici Spotify și nici iTunes. Sincer, la ritmul în care am produs muzică în ultimii 30 de ani, în toate proiectele în care am fost implicat (The Flower Kings, Transatlantic, Jon Anderson, Kaipa, Agents of Mercy etc.), îmi rămâne foarte puțin timp liber pentru a asculta muzica altora, cu atât mai puțin sub formă de playlisturi.
Cu toate acestea, ascult câteodată trupe sau artiști noi, pentru a mă pune la curent și a mă educa în ceea ce privește scena muzicală actuală. De-a lungul timpului, am descoperit și prezentat casei noastre de discuri Inside Out o serie de artiști, care acums unt importanți pe scena prog. Și mă refer aici la Haken, The Tangent sau Beardfish.
Obiceiurile mele de ascultător conțin multă muzică diferită și non-prog. Îi iubesc pe David Bowie, David Crosby, Coldplay, Björk, Weather Report, Joe Bonamassa, Yes (chestiile vechi), Dweezil Zappa, Joni Mitchell.
AZ: Cum ai descrie cel mai recent material discografic semnat de The Flower Kings? Cum a decurs colaborarea cu solista Marjana Semkina, o voce extraordinară cu care ați interpretat Day For Peace?
RS: Discul cel nou e pentru mine unul dintre cele mai reușite din ultimii zece ani. Am avut parte de o atmosferă foarte bună la înregistrări, într-un din studiourile noastre favorite din Suedia, numit Fenix. În ceea ce privește Day For Peace, mi-am dorit o voce feminină pentru a echilibra raportul. Acest cântec e important pentru mine, l-am dorit perfect, și nu l-am etichetat ca fiind rock sau pop. L-am perceput ca și cum ar fi fost Frank Sinatra sau Barbra Streisard, cu o orchestrație de zile mari, care să reziste trecerii timpului.
Pe Marjana am cunoscut-o în perioada ei în trupa Iamthemorning, când au deschis concertele The Flower Kings, într-un turneu european. Am rămas în legătură cu amândoi membrii Iamthemorning și sunt fericit să pun reflectoarele atât pe Marjana Semkina, cât și pe Gleb Kolyadin, pianistul trupei. Amândoi sunt oameni faini.
AZ: Cum găsești energia și motivația din această buclă dublă: scrierea albumului și prezentarea lui pe scenă? Din nou și din nou, ani la rând.
RS: Adevărul este că sunt în acest cerc de construire a muzicii, un cerc de la apus până în zori, încă din perioada adolescenței. Nu am habar de unde vine energia, dar încerc să mă mențin sănătos și să stau departe de acel stil de viață cu multe petreceri și cu rock&roll. Cred că motivația vine în principal din bucuria de a vedea muzica în formă materială și finită, apoi interpretată de ceilalți membri ai trupei. Pentru mine, să cânt la pian sau la chitară și să aranjez piesele e atât de natural și de relaxant. Mă simt binecuvântat în fiecare zi.
Nu poți să compui muzică ancorată în realitate fără să integrezi situația geo-politică din zilele noastre
AZ: Care e opinia ta în legătură cu utilizarea Inteligenței Artificiale în lumea muzicii? Este și universul prog vizat de generarea de muzică artificială în următorii 15-20 de ani?
RS: Tot ce pot spune se rezumă la o întrebare: DE CE ai folosi mijloace artificiale pentru a obține muzică nouă? Lumea e plină de compozitori grozavi, și, foarte sincer îți spun, că nu am niciun interes să ascult cu ce ar putea veni o formă de inteligență artificială din punctul de vedere muzical. Poate fi de ajutor pentru cineva care nu are niciun fel de talent. Dar ne dorim asta cu adevărat? Inteligența Artificială ar putea fi Cutia Pandorei pentru muzică, artă și divertisment.
AZ: Cum vezi tu viitorul rockului și metalului progresiv? Din punct de vedere al albumelor, al concertelor și din orice alt punct de vedere consideri că ar fi esențial.
RS: E foarte greu de prezis ceva. Momentul actual pare propice pentru metalul progresiv, dar și pentru alte subgenuri-hibrid, precum prog-metal-jazz-muzică improvizată. Publicitatea și modalitățile online de a ajunge la un public nou au sigur rolul lor. Paradigma s-a schimbat față de acum 40-50 de ani, când rețeta era să mergi în turnee și să-ți construiești auditoriul prin spectacolele live.
AZ: Preocupările tale artistice au în vedere războaiele din prezent și situația politică incertă la nivel global?
RS: Cred că întotdeauna a existat această preocupare. Nu poți să compui muzică ancorată în realitate fără să integrezi într-o oarecare măsură situația geo-politică din zilele noastre. Urmărim știrile în fiecare zi. Influențele exterioare au un impact semnificativ asupra fiecărui artist.
AZ: Care sunt principalele tale surse de inspirație din exteriorul vastei lumi a muzicii? Ce alte forme de artă consumi și în ce alte subculturi te imersezi?
RS: Privesc foarte multe filme. Îmi plac foarte mult cele istorice și cele referitoare la personalitățile istorice. Încerc să învăț mai multe despre trecut și prezent. Împreună cu soția mea vizităm muzee, atunci când ne aflăm într-o vacanță. Ne place foarte mult să călătorim.
AZ: Concertul The Flower Kings de la ARTmania e primul pentru trupa voastră în România…
RS: Da, spectacolul de la Sibiu e primul cu The Flower Kings în România (26 iulie 2024, n.r.), dar eu am participat alături de Transatlantic în 2022, tot la ARTmania. Și mi-a plăcut foarte, foarte mult.
AZ: Aveți un album nou The Flower Kings pe țeavă? Poți să ne dai câteva detalii despre bucătăria internă a lui?
RS: Da. Chiar am început procesul de scriere acum două luni (mai 2024, n.r.). Deci ne pregătim să intrăm în studio pentru înregistrări spre finalul verii. Și ar trebui să avem gata noul album în primăvara lui 2025. De data asta privim spre niște cântece mai lungi. Rămânem concentrați pe melodie, dar cu ceva mai multe pasaje instrumentale.
Iulie 2024
Mulțumiri Biancăi Damian (PR Artmania) pentru că a făcut posibil acest dialog.
Pentru că pericolul menționat de cel intervievat de către Andrei Zbîrnea e real, apare ca imperativă menționarea unor nume de formații de progressive rock care au făcut istorie și rămân în panteonul muzicii rock. Le numesc doar, contribuția lor la spiritualitatea secolului 20 fiind exclusiv pozitivă: Pink Floyd, Genesis, Yes, Manfred Mann’s Earth Band, King Crimson, Emerson Lake & Palmer, Van der Graaf Generator, Camel, Caravan, Jethro Tull, Jane, Eloy, Amon Düül, Electric Light Orchestra, Tangerine Dream, Kraftwerk, Focus, Marillion. Am uitat pe unii și pe alții, dar s-a înțeles ideea.