Ovidiu Pascu este un electronist care a reușit să-și împlinească destul de târziu visul purtat multă vreme cu sine, odată cu absolvirea unui masterat în artele frumoase, respectiv în sculptură. Sculpturile-obiect sau instalațiile tridimensionale, cum le-au identificat criticii de artă care s-au aplecat asupra lucrărilor purtând semnătura lui Ovidiu Pascu, realizate din materii prime diverse (lemn, metal, piatră, fier, cupru), multe dintre ele fiind deșeuri aruncate de către om, odată asamblate prin sudură, în cazul celor din metal, ori cioplite cu o acuratețe firească în cazul celor din lemn, devin parte a unui univers personal unde coabitează în mod firesc mesajul cu rezolvarea vizuală aleasă. Imaginarul ce îl caracterizează consacră o realitate conceptuală potrivit căreia a fi tu însuți înseamnă afirmarea unor soluții plastice întotdeauna personalizate. Sintagma de „artist rebel” prin care a fost caracterizat adeseori acesta, este asociată cu lucrări care ne oferă construcții „inginerești” elaborate cu un bun-simț specific unui caracter ce încearcă să ajungă întotdeauna la rezolvări ideale din punctul de vedere al crezului unui creator plastic neîncorsetat de canoane. Izvorul timpului pierdut, Circ, Ideea, Nightwatcher, Ascetul, Scara lui Jacob sunt exemplele care confirmă dimensiunea originală a alcătuirilor pe care sculptorul le propune.
Dacă încercăm o asociere cu un curent din arta contemporană, nu putem să nu avem în vedere ready-made-urile lui Marcel Duchamp, pentru care obiectul împrumutat din universul cotidian putea deveni o lucrare de artă. Din perspectiva lui Ovidiu Pascu, stilul pe care l-a asumat este rezultatul unei maturități mentale potrivit căreia consideră că mediul înconjurător este singurul în măsură să ofere modelele necesare consacrării unor „închipuiri” care în dinamica lor sunt condiționate de mărturiile materiale care ne înconjoară și care ne marchează existența cotidiană și nu numai.
De altfel, câteva din titlurile sculpturilor-obiect din expoziție sunt expresia unor gânduri personale conform cărora umanitatea își certifică supraviețuirea prin promovarea unor reacții emoționale generate fie de existența istorică, fie de sunetul secund al unor armonii muzicale cu efecte binefăcătoare asupra conștiințelor tinzând spre descoperirea frumosului imediat sau etern. Himera, Lira, Muzicianul, Armonii sunt pildele care transmit sonorități rezultate din eleganța modelării și finisării acestora.
Este adevărat însă că în cazul lui Ovidiu Pascu căutarea frumosului de zi cu zi a condus și la apariția unor lucrări care sunt expresia interiorității unui suflet doritor să se regăsească pe sine. Din această perspectivă bijuteriile din expoziție, prezentate acum pentru prima dată, nu fac decât să certifice căutările acestuia în a oferi cât mai multe creații utile celor din jur. Realizate din materii prime diverse – cupru, aramă, coajă de nucă de cocos sau corn de bivol – ele demonstrează aceeași manualitate exemplară în prelucrare, dar întotdeauna controlată de dispoziția personală care îl încearcă la un moment dat.
Ovidiu Pascu, în cele din urmă, ne oferă și de această dată o expoziție care nu urmărește decât să evidențieze trăirile unui contemporan dornic să nu facă degeaba umbră pământului și care crede în posibila valorizare a tuturor lucrurilor concrete plămădite de omenire, care sunt parte a viețuirii noastre trecătoare.
Foto: Szilágyi Lóránd / BIHOREANUL
