Pe cerul lor de galbeni se vântură nimicul Trăiesc din vorbe goale, lipsiţi de ideal La ei ziua de mâine e-acum doar un vehicul La care te înhamă luându-te drept cal Ascunşi în cazemate îţi cântă în surdină Arhangheli ai dreptăţii cu voci de gramofon Vestind de peste ape a Domnului grădină În care târfă-i Eva, iar Adam bufon Înconjurat de ziduri, închis în cetăţuia În care libertatea e-un cuvânt proscris Te mână doar cu biciul, cu frica şi nevoia Şi-n ochii tăi lumina rămâne doar un vis În timp ce lanţuri grele îţi zornăie la gât Şi-nghiţi mereu cuvinte ce ţin loc de prânzuri Din lipsă de mijloace nu mai poţi decât De ştreangul poeziei cu pana ta să-i spânzuri (1983)
Păunesciană
Am citit doar 20 de pagini din cartea apărută anul acesta, 2021, la Ed. Tracus Arte – București – „Cioran, omul incomplet” și am rămas impresionat de acuratețea stilului, bogăția de idei, informaţii, bine structurate, precizia analizei, Biograficului temeinic studiat, care oferă cititorului o cu totul altă viziune asupra operei și înțelegerii omului Cioran…
Felicitări!!!
Mulțumesc pentru aprecieri, Cătălin, și mă bucur că Cioranul meu ți-a trezit interesul. Sper că și restul de 200 de pagini ți se vor părea la fel de interesante. Auguri!