Editorial 9/2021

Mult, prea mult timp școala românească a încurajat ruperea dialogului între cititori și literatură. Prin extensie, între cititori și scriitori. Un semn clar al acestei anomalii este impresia cvasi-generală că nu există decît scriitori morți. Altfel spus, că la acest statut nu acced decît aceia validați de doamna cu coasa.

1267 vizualizări
Citiți în 2 de minute

Totuși, în ultima vreme se poate observa o ușoară îndreptare a situației. Am ajuns, prin nu știu ce miracol, ca publicul neimplicat direct în viața (!) literară să accepte ideea că nu doar moartea, ci și senectutea poate împrăștia în jurul unui om aura scriitorului sadea. Am evoluat, deci, am atins performanța de-a vedea scriitori și-n jurul nostru, scriitori în viață – chit că-n ultima parte a acesteia.

Fenomenul în cauză – îmbucurător, în definitiv – face ca aceeași percepție publică să plaseze în rîndul scriitorilor tineri oameni trecuți bine de 40 de ani. Deja cărunți și ridați, scriind de cele mai multe ori cu apel la nostalgie și experiența de viață, acești „tineri de perspectivă” sînt precedați, se înțelege, de scriitorii embrionari. De cei avînd vîrsta unor Eminescu, Blaga, Sadoveanu sau Camil Petrecut atunci cînd aceștia atinseseră deja maturitatea creatoare. Despre cei de pînă în 25 de ani nici n-are rost să vorbim. Sînt doar o boare la orizontul unui peisaj dominat de statui, dintre care unele, puține, încă – abia – mai clipesc.

Și mă gîndesc cîtă nevoie are literatura însăși de reînnodarea dialogului între cititori și scriitori. Și cît de ușor se poate face asta dacă renunțăm – noi, i.e. școala, societatea în general – la pretenția elitistă și falsă că distanțarea (culturală) pioasă face bine. Dimpotrivă. În cazul nostru, „virusul” trebuie încurajat să se răspîndească exponențial. Prin orice mijloace; în primul rînd prin contactul direct cu acești pacienți zero care sînt scriitorii în viață. Cu cît mai tineri, cu atît mai contagioși.

MIRCEA PRICĂJAN s-a născut pe 2 septembrie 1980, la Oradea. A absolvit Facultatea de Litere din orașul natal. A debutat în 1997, cu proză scurtă, în suplimentul unui ziar local. A publicat romanele În umbra deasă a realității (Editura Universității din Oradea, 2002), Calitatea luminii (Polirom, 2016), Pumn-de-Fier (Polirom, 2018), Murmur (Humanitas, 2023) și volumul de proză scurtă Perseidele (Charmides, 2019). A tradus din limba engleză peste 60 de volume. A îngrijit apariția mai multor reviste literare online, deopotrivă în română și engleză, iar în anul 2012 a fondat Revista de suspans. A editat două antologii tematice de proză scurtă. În intervalul 2003–2020 a fost redactor la revista de cultură Familia, iar în anul 2021 a devenit redactor-șef al aceleiași publicații.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Editorial”

Editorial 4/2023

Nu se discuta încă despre cea mai recentă grevă din învățămînt cînd, la o întîlnire cu